Crime asupra creştinilor din Turcia

În aprilie 2007, trei protestanţi au fost ucişi cu brutalitate în provincia turcă.

Când, în noiembrie 2007, debuta procesul în cazul crimelor de la Malatya, toţi ochii se îndreptau spre cei cinci tineri de pe banca acuzării, cu vârste cuprinse între 19 şi 20 de ani. Unii observatori îi calificau drept fanatici, alţii îi considerau membri ai unor grupări militante islamiste.

Au trecut de atunci patru ani. Interesul iniţial s-a domolit. Motivele crimelor au fost însă cercetate de "Iniţiativa pentru Stabilitate Europeană" - un institut independent cu sediul la Berlin şi cu o reprezentanţă la Istanbul, rezultatele fiind publicate într-un amplu studiu.

Concluziile - dezvăluie analistul Ekrem Güzeldere - atestă că, în spatele inculpaţilor se află o întreagă reţea, ceea ce conferă crimei lor o dimensiune politică: "Cele mai clare indicii incriminează serviciul secret al jandarmeriei, care a jucat un rol important în planificarea crimelor. Confirmarea am avut-o în octombrie 2010, când un fost angajat al serviciilor secrete ne-a declarat că aflase încă din 2004 că Serviciul de Informaţii planificase crimele din Malatya, dar şi alte omucideri, precum cea a jurnalistului (armean) Hrant Dink".

Servicii secrete implicate în omucideri

Pe parcursul cercetărilor a ieşit la iveală că nu doar serviciul de informaţii al jandarmeriei turceşti era implicat, ci şi alte servicii. Astfel încât au apărut detalii şi despre alţi criminali: "Agenţii ne-au confirmat că este vorba despre o reţea ultra-naţionalistă care a planificat înlăturarea guvernului printr-o lovitură militară. Crimele urmeau să arunce ţara în haos şi să provoace revolte. În seria atentatelor planificate se înscriu crimele din Malatya, uciderea lui Hrant Dink, moartea unui preot catolic din Trabzon, un atentat asupra unui tribunal din Ankara dar şi alte evenimente", mai detaliază analistul Ekrem Güzeldere.

Şi astfel a devenit clar că în spatele diverselor crime - mai ales cele cu victime din rândul creştinilor - se află cercurile numite în Turcia "statul profund". Este o reţea din care fac parte membri ai forţelor de securitate, ai serviciilor secrete, ai armatei şi chiar şi judecători. "Statul profund" respinge cu stricteţe diversitatea culturală, etnică sau religioasă.

Autori: Ulrich Pick / Alina Kühnel

Redactor: Petre M. Iancu