1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Criterii arbitrare, viziune schematică

Victor Iulian Tucă12 septembrie 2007

Adrian Severin şi Alain Lamassoure şi-au prezentat ieri în Parlamentul de la Bruxelles proiectul privind reforma compoziţiei Legislativului European.

https://p.dw.com/p/Bf8R
Imagine: Toms Grīnbergs

Conform autorilor, ar fi vorba de o găsirea unei reguli de distribuţie a mandatelor în Parlamentul European începând cu 2009-2014.

Înaintea mandatului următor, se va verifica evoluţia demografică a fiecărei ţări, aşa încât, în 2013, (30 iunie) pe baza datelor furnizate de Oficiul de Statistică al Uniunii (EUROSTAT), se va putea recalcula voturile disponibile pentru fiecare stat membru.

Faptul pe care l-a subliniat Severin este că orice comparaţie între sistemul propus de el trebuie făcută cu cel instituit de Tratatul de la Nisa.

"Dacă nu există un acord al PE toţi pierd căci se ajunge la Nisa, un sistem care prevede 736 de locuri în loc de 750", a declarat Severin, precizând că "principiile încearcă să traducă viziunea politică într-un model logic, transformat ulterior în cifre".

Opţiunile ar fi următoarele: fie reuşita eurodeputaţilor de a se înţelege asupra împărţirii a 750 de locuri, fie întoarcerea la sistemul Nisa nefavorabil pentru toţi. Însă, pe ce criterii:

Adrian Severin a declarat:

„Nu am găsit o formulă matematică, şi cred că nici în viitor nu vom găsi una având în vedere proporţionalitatea degresivă. Ca atare, trebuie găsit un principiu care să reziste pe termen lung. Principiul numărului cetăţenilor unui stat care trebuie să-şi aleagă un deputat european, apoi mărimea teritoriului plus proporţionalitatea degresivă, toate trebuie să rămână pe viitor”.

Cât priveşte statelor care ar urma să adere în viitor, acestora ar trebui să li se ofere locuri libere, Adrian Severin refuzând să facă şi alte precizări.

Co-raportorul Lamassoure a explicat semnificaţia proporţionalităţii degresive. Aceasta presupune ca statele mai populate să aibă mai mulţi europarlamentari, dar ca acest avantaj să se reducă odată cu numărul cetăţenilor. Practic, proporţionalitatea degresivă se reflectă în numărul de locuitori europeni pe care îi reprezintă un eurodeputat.

Ambii co-raportori au indicat printre principiile care au stat la baza acestei alegeri, principiul eficienţei; principiul reprezentării şi motivării naţionale; principiul solidarităţii europene; principiul proporţionalităţii relative; principiul distribuţiei corecte şi principiul flexibilităţii justificate.

Ce înseamnă însă principiul motivării naţionale? S-ar părea că unele naţiuni sunt mai interesate să voteze decât celelalte. De exemplu, în noul sistem propus de cei doi deputaţi, Germania pierde 3 parlamentari, Franţa 4 iar Italia 6 în timp ce Bulgaria rămâne cu 18 parlamentari. Irlanda ar pierde 1 parlamentar, România 2 în timp ce Spania rămâne cu acelaşi număr de deputaţi.

Nu o să vorbim de un alt principiu şi mai bizar, şi anume cel al flexibilităţii justificate. Cum se împacă acesta cu cel al distribuţiei corecte sperăm să rămâne o enigmă de dezlegat până la sfârşitul mandatului domnului Severin.