1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Criterii variabile pentru drepturile omului ?

Andreas Zumach/Rodica Binder26 aprilie 2004

Sesiunea Anuală - cea de-a 60-a - a Comisiei Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru drepturile omului s-a încheiat la finele săptămînii la Geneva. Bilanţul acestei sesiuni, aparent bogat (88 de rezoluţii prezentate, 802 documente elaborate - un total de 9 549 de pagini) este, totuşi, unul dintre cele mai nesatisfăcătoare din istoria organziaţiei.

https://p.dw.com/p/B1hQ
Imagine: AP

Un consens al tăcerii - s-a instituit pe parcursul celei de-a 60-a sesiuni a Comisiei ONU pentru drepturile omului. State in care drepturile omului nu sunt respectate, ba mai mult, flagrant încălcate , au fost scutite nu numai de critici făţişe ci şi de sancţiuni. Şi aceasta, din cauza relaţiilor de putere care există în chiar sînul comisiei. Aşa încît nu este de mirare că organizaţii neguvernamentale cum ar fi Amnesty International sau Human Rights au acuzat tocmai Comisia ONU pentru respectarea drepturilor omului că închide ochii în faţa unor realităţi pe care este chemată să le sancţioneze. Unul din foştii şefi ai delegaţiei germane la acest organism mondial, Gerhard Baum, care a deţinut şi portofoliul de ministru de externe al Republicii Federale , a apreciat în termeni foarte severi activitatea comisiei, considerînd că de la finele războiului rece, ea ar fi atins unul din cele mai scăzute stadii.

Practic, imperativele respectării drepturilor omului conform unor criterii şi principii demult stabilite au fost sacrificate pe altarul combaterii terorismului.

Iată şi cîteva exemple: rezoluţia Uniunii Europene de condamnare a Rusiei pentru încălcarea drepturilor omului în Cecenia a fost votată doar de 53 de ţări membre ale Comisiei. De notat că nu mai demult decît în 2002 - pentru aceeaşi vină, Rusia fusese condamnată de cinci membri ai consiliului de securitate. De astă dată Statele Unite s-au opus adoptării rezoluţiei Rusia trecînd drept cel mai de nădejde aliat în campania antiterorisă.

Încă un exemplu: delegaţia americană exercitînd puternice presiuni asupra membrilor comisiei a împiedicat nu numai condamnarea ci chiar discutarea în cadrul acesteia a încălcării drepturilor omului în tabăra de prizonieri de la baza militară americană din Guantanamo. Germania a dat şi ea o mînă de ajutor Statelor Unite , alături de Uniunea Europeană determinînd Cuba să-şi retragă plîngerea. Reprezentanţii guvernului german au lăudat chiar acest pas înapoi făcut de Havanna apreciindu-l drept dovadă a înţelepciunii.

Un proiect de rezoluţie prin care se cere respectarea drepturilor omului în lupta împotriva terorismului internaţional deşi susţinut de 31 de state, a fost respins de ţările occidentale mai ales din cauza recurgerii la termenul de terorism de stat utilizat de statele arabe cu referire la măsurile de eliminare a liderilor organizaţiilor teroriste palestiniene de către armata israeliană.

China a scăpat şi ea basma curată , reuşind să determine majoritatea membrilor comisiei să respingă o cerere de rezoluţie înaintată de Washington referitoare la încălcarea drepturilor omului în cel mai populat stat din lume. Şi unele ţări africane în care încălcările masive şi dintre cele mai grave ale drepturilor omului sunt la ordinea zilei au ieşit cu obrazul relativ curat din dezbaterile acesteia de-a 60-a sesiuni anuale a comisiei printre ale cărei foarte puţine victorii în materie de impunere a respectării drepturilor omului se numără determinarea unor state de a renunţa la pedeapsa capitală - China şi Statele Unite însă nu au putut fi determinate să facă acest important şi demult aşteptat pas înainte. Iar delegaţia Washingtonului a strălucit şi prin respingerea unor rezoluţii cu trimitere la Curtea Penală Internaţională, sau la definirea drepturilor omului şi în baza unor criterii sociale, culturale şi economice.