Critica atotputerniciei economicului

Dacă de la Roma Suveranul Pontif deplîngea în repetate rînduri, nu mai tîrziu decît de Crăciun, excesiva comercializare, desacralizarea sărbătorilor religioase, Pierangelo Maset, un mai puţin cunoscut autor, în paginile unei cărţi alarmist intitulate „Moartea Spiritulului” (Radius Verlag, Stuttgart, 2010) vitupera împotriva fatalei „intruziuni a economicului în mai toate domeniile activităţii sociale precum şi a pragmatismului sufocant”. Profesorul universitar de teoria artei şi a comunicării crede că sinergia negativă a unor metehne ale lumii de azi, „economismul” fiind doar una dintre ele, duce la o dispariţie treptată a însăşi „vieţii noastre spirituale şi intelectuale”. Înainte de a zăbovi asupra unor pasaje şi idei ale cărţii, cîteva precizări se cuvin făcute.

„Indignaţi-vă”, „Angajaţi-vă” „Revoltaţi-vă” – sunt sloganurile vremii lansate de corifeii diverselor mişcări anti-globaliste şi anticapitaliste (vezi occupy).

Această atitudine „recalcitrantă” îşi află expresia în cărţi, pamflete, manifeste sau chiar tratate. Scrierile au generat dezbateri mai mult sau mai puţin academice, controverse colocviale, vagi acţiuni protestatare, fără să ducă la coagularea unui program clar articulat în jurul unor obiective concrete, realizabile.

ajoritatea acestor „opusuri” sau opuscule, deşi pun un diagnostic, nu propun mai niciodată o terapie. Totuşi, lectura lor rămîne profitabilă cel puţin prin posibilitatea oferită cititorului de a-şi vedea propriile opinii sau concepţii validate sau invalidate de tezele autorului.

Pierangelo Maset îşi acreditează din capul locului micul său tratat drept o „diagnoză”, deşi fervoarea, caracterul pătimaş al unor formulări, îi dau pe alocuri rezonanţa unui rechizitoriu. Autorul nu se simte exponentul pesimismului cultural (şi acesta la modă în ultima vreme). Dimpotrivă, a revendica în împrejurări neprielnice, dominate de consumism, dreptul la existenţă a spiritualităţii laice, presupune o doză de optimism infailibil, crede autorul.

Incepînd din anii 90, globalizarea concurenţei ar fi aruncat omenirea într-o criză perpetuă care afectează toate domeniile ducînd la erodarea unor instituţii sociale şi valori morale pentru care occidentul, bătrâna Europă, fuseseră admirate şi invidiate. De notat că în foarte recenta sa carte, intitulată ”Occidentul şi restul lumii. Istoria competiţiei culturilor” (Propyläen, Berlin, 2011), Niall Ferguson, consideră principiul concurenţei ca numărându-se printre cei şase factori care au făcut din occident o putere mondială. Dar, în acelaşi timp, istoricul britanic recunoaşte că tocmai criza financiară izbucnită în 2007 este cea care indică o disfuncţie sistemică a societăţii de consum, bazată pe terapia cumpăratului pe datorie.

In optica lui Pierangelo Maset, criza nu a zguduit atît sistemul financiar –acesta şi-a revenit rapid datorită generosului ajutor oferit de state – cît „dimensiunea necuantificabilă a existenţei” cetăţeanului obişnuit, bombardat zilnic cu informaţii despre crize şi catastrofe, de către o mass media avidă de senzaţional, aservită ratingului şi logicii publicitare.

Noul peisaj mediatic ca şi tehnologiile multimedia, multitasking, care suprasolicită permanent şi nediferenţiat atenţia, şterg limitele dintre derizoriu şi esenţial. Efectul era incriminat deja de Andrew Kerr, în ideea că internetul distruge cultura la purtător, în cartea sa intitulată „The Cult of the Amateur,” apărută recent şi în traducere germană.

Ceea ce şi Kerr şi Maset deplîng de fapt ( fără a fi singurii).

este, mai degrabă decît moartea culturii sau a spiritului, incapacitatea subiecţilor (în absenţa unei solide culturi generale şi a unui discernămînt cognitiv) de a structura informaţia.

Ocultarea valorilor spirituale, reducerea existenţei la nivelul pragmatic, dependenţa de mijloacele electronice, digitale, toate acestea nu pot fi obiectivele ultime ale activităţii noastre civilizatorii, scrie Pierangelo Maset. Cîteva pagini mai departe, autorul acuză fatala şi între timp generalizata contaminare a tuturor domeniilor de activitate cu modelele şi principiile economismului, ceea ce duce la estomparea şi chiar ştergerea vieţii spirituale în favoarea unor şabloanecare reduc complexitatea fenomenelor la schema unor prezentări tip powerpoint, utilizate repetitiv şi inflaţionar între timp pe tot globul.

Această standardizare sărăceşte în cele din urmă însuşi  procesul reflecţiei, al creativităţii, al gândiri.

În optica autorului, vina principală pentru excesiva şi uneori subtila intruziune a economicului în mai toate domeniile activităţii umane, inclusiv intelectuale şi spirituale, mai ales prin intermediul metodelor de coaching şi a firmelor de consultanţă, i-ar reveni neoliberalismului, promovat cu asiduitate în ultimele două decenii.

Criza în care ne aflăm nu este numai una financiară, sau a datoriilor. Ea are o natură existenţială. Stringenţa găsirii unor soluţii  de ieşire de sub presiunea hegemoniei economicului în lumea de azie, ste cea care l-a determinat pe autor să recurgă la dramaticul termen de „moarte a spiritului” .

Pierangelo Maset ridică la finele diagnozei sale patru întrebări fundamentale, aparent naive, ştiind dinainte că răspunsurile ne-univoce nu vor fi formulate decît cu o doză de scepticism.

Îşi va continua economia cursul ei agresiv de a-şi impune dominaţia asupra vieţii sociale sau i se va putea ţine piept?

Va continua tehnica digitalizării să ne modeleze gîndirea şi personalitatea sau vom fi în stare s-o utilizăm în aşa fel, încît ea să ne servească pe noi şi nu invers?

Va putea fi cursul tehnocratic al sistemului nostru de învăţămînt astfel dirijat încît principalul său obiectiv să fie educarea şi instruirea unor spirite libere dotate cu iniţiativă proprie?

Va reuşi arta să-şi dezvolte potenţialul ei autarhic, de sine stătător, sau se va conforma criteriilor divertismentului, exigenţelor diverselor programe, inclusiv de natură industrială?

Ca şi restul autorilor frămîntaţi de dileme asemănătoare, Pierangelo Maset simte că partida încă nu este pierdută. Diagnosticul maladiei fost pus. Trebuie aflată doar terapia optimă.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Ioachim Alexandru