Critici crescânde la adresa politicii externe americane

Iniţial, reacţia oficială a SUA la ultimul test nuclear nord-coreean ( de 20 de ori mai puternic decât primul) s-a amânat, administraţia americană manifestându-şi intenţia de a-şi consulta partenerii înainte de a lua o decizie. Dar demersurile Phenianului îl plasează pe preşedintele Obama într-o poziţie extrem de incomodă. În răstimp, politica sa externă a început să işte critici aspre în dreapta spectrului politic american.

În faţa provocărilor regimului stalinist de la Phenian, America are cărţi proaste. Şantajului nuclear nord-coreean nu pare să-i poate replica de altfel nimeni, în mod adecvat. În speţă astfel, încât acest şantaj să înceteze.

Or, preşedintele SUA, Barack Obama a cerut comunităţii internaţionale să intervină. Ceea ce diverse puteri, între care Marea Britanie, Australia şi UE s-au şi grăbit s-o facă. Japonia, ameninţată, ca şi Coreea de Sud în mod direct şi nemijlocit de belicoasele manevre nord-coreene, s-a mulţumit să califice testul drept inacceptabil.

Apelului american i-au răspuns însă nu doar aliaţii SUA. Evident, criticile ruseşti, deşi mai dure decât de obicei, în măsura în care afirmă că regimul nord-coreean a pus în pericol securitatea şi stabilitatea în regiune, nu sunt câtuşi de puţin mai credibile decât ale Beijingului, căruia dictatura nord-coreeană îi datorează supravieţuirea.

Într-o declaraţie a Chinei comuniste se afirmă că Beijingul solicită „în mod vehement” Coreei de Nord să-şi „respecte promisiunile” de dezarmare nucleară. Dar e prea puţin probabil ca regimul comunist chinez să nu se opună prin veto oricărei tentative a Consiliului de Securitate de a adopta sancţiuni mai dure împotriva Phenianului. La urma urmei, Coreea de Nord este, din unghiul Chinei populare, o zonă tampon cât se poate de binevenită spre a împiedica expansiunea americană spre frontierele chineze.

La rândul ei, Rusia, care a susţinut timp de peste o jumătate de secol regimul stalinist nord-coreean, face tot ce-i stă în puteri spre a bloca extinderea spre răsărit a NATO, şi implicit a zonei de influenţă americane. Simultan, izolarea Coreei de Nord reduce practic la zero opţiunea adoptării unor noi sancţiuni de către comunitatea internaţională.

În fapt, doar o ameninţare credibilă cu demersuri apte să ducă la răsturnarea regimului de la Phenian ar putea, eventual, convinge Coreea comunistă să renunţe la şantaj politic şi să revină la masa negocierilor. Dar nici America şi nici aliaţii ei nu sunt dispuşi s-o profereze.

Mai mult decât atât. În urma provocării nord-coreene, atât preşedintele Obama, cât şi coordonatorul diplomatic al UE, Solana, s-au abţinut să avanseze vreo propunere de înăsprire a sancţiunilor impuse Phenianului.

În aceste condiţii, graba cu care Rusia şi China s-au grăbit să răspundă apelului american nu e surprinzătoare. Fiindcă toate condamnările Phenianului, oricât de dure ar fi, ar putea fi lesne interpretate ca recompense ieftine, verbale, neangajând cu adevărat pe nimeni, pentru multiplele cecuri în alb oferite generos de Obama, în pofida intereselor americane, inamicilor declaraţi şi adversarilor potenţiali ai SUA.

Ca atare, criticile tot mai apăsate exprimate în dreapta spectrului politic american în reacţie la opţiunile diplomatice şi de securitate ale actualei administraţii Obama se vor înteţi notabil.

Fostul vicepreşedinte Cheney, citat de ziarul elveţian Neue Zuercher Zeitung, a contestat vehement proiectele antiteroriste ale Casei Albe şi afirmaţia lui Obama, potrivit căreia, sub precedenta administraţie, America şi-ar fi abandonat valorile fundamentale.

Închiderea centrului de detenţie de la Guantanamo, a spus el,"va pune în pericol securitatea SUA". Concomitent, potrivit lui, metodele dure de interogare, departe de a friza tortura, "au livrat în mod demonstrabil informaţiile care au permis dejucarea unui număr de atentate teroriste". In fine, Cheney i-a cerut lui Obama să publice dovezile în măsură să probeze aceste succese.

Deocamdată nu se arată inflamată decât opoziţia americană şi vârful ei de lance din fosta administraţie Bush. Dar, pe viitor, orice noi insuccese ale Casei Albe, în special în raporturile faţă de Iranul fudamentalist-islamic, riscă să amplifice exponenţial tabăra, deocamdată restrânsă, a adversarilor lui Obama.

Autor: Petre M. Iancu

Redactor: Ovidiu Suciu