Criza de competenţe şi credibilitate

Partidele politice nu au nici un motiv de discreţie. Pur şi simplu nu ştiu pe cine să propună. Aseară, de exemplu, Primul ministru i-a concedat interlocutorului său, într-o emisiune televizată, că Mircea Geoană ar putea fi desemnat ca prim-ministru dacă PSD ar cîştiga alegerile. Declaraţia aceasta nu trebuie considerată însă ca o dezvăluire. Adrian Năstase a vorbit doar despre o situaţie care i se pare plauzibilă. De altfel tot el a spus, de astă dată neprovocat de întrebările ziaristilor, că ar fi de dorit ca primul ministru să fie şi şef de partid. Or, este clar că Mircea Geoană nu poate candida la şefia PSD din cauza poziţiei sale politice fragile. Dar ar putea fi desemnat prim-ministru de un şef autoritar ca Ion Iliescu. Aşadar ne învîrtim într-un cîmp de posibilităţi şi de speculaţii.

Nici Opoziţia nu stă mai bine. Se pare, după toate declaraţiile de pînă acum, că Alianţa şi-a propus să desemneze un prim ministru din rîndurile Partidului Democrat şi asta pentru că în competiţia pentru preşedinţie a fost desemnat liberalul Teodor Stolojan. Presa a vorbit insistent despre candidatura lui Adrian Videanu, politician foarte puţin cunoscut şi foarte discret. Dezvăluirea, să-i spunem aşa, nu a fost foarte bine primită. Lumea îşi doreşte certitudini, or, a propune persoane fără stagii publice convingătoare pare ceva improvizat şi nedemn de încredere. Cam asta este percepţia publică.

Dar de unde se trage această dificultate a partidelor? În primul rînd se poate spune că după 14 de la schimbarea de regim, democraţia românească nu a reuşit să producă un număr suficient de mare de politicieni competenţi şi convingători, care să poată prelua fără dificultăţi funcţiile guvernamentale. O cauză importantă stă în funcţionarea nedemocratică a partidelor, care nu promovează oameni prin dezbateri şi alegeri interne cu adevărat libere, ci prin intrigi şi jocuri de culise. Puterea este predominant ocultă şi nu rezidă în sprijinul liber consimţit al unei majorităţi.

Rezultatul este criza de persoane capabile să preia funcţiile de mare răspundere. Opoziţia, de exemplu, poate propune în acest moment două persoane care să pară pe deplin convingătoare şi plauzibile, dar ele sînt deja angrenate în alte activităţi. Băsescu este primar şi Stolojan candidează la preşedinţie, iar cît priveşte Partidul Social Democrat Adrian Năstase candidează la preşedinţie, iar Mircea Geoană, pentru că i s-a invocat candidatura, a pierdut serios din credibilitate în timpul campaniei electorale pentru primăria Bucureştilor. Aşa se face că de-a lungul timpului partidele au recurs la oameni din afara grupului politic care administra puterea. Şi nu este exclus să se întîmple aşa şi după alegerile din toamnă.

Iar peste criza aceasta de politicieni profesionişti şi credibili se adaugă chiar defectele sistemului politic. Statul românesc este bicefal, ceea ce obligă un partid să desemneze nu unul, ci doi oameni pentru funcţiile reprezentative.