1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Farsa politicii de azil a UE

Ben Knight/os9 septembrie 2015

Blocajul de la gara Keleti din Budapesta, provocat de masele de refugiați, s-a rezolvat în mare parte. Totuși, mii de refugiaţi trec în continuare zilnic granița dintre Serbia și Ungaria. Voluntarii locali critică UE.

https://p.dw.com/p/1GTQb
"Parcul afganilor", lângă gara Keleti din Budapesta
"Parcul afganilor", lângă gara Keleti din BudapestaImagine: Ben Knight

"Parcul afganilor" se cheamă mai nou bucata de iarbă de lângă gara Keleti din Budapesta. Cei mai mulți refugiaţi care și-au făcut veacul pe acolo în ultimele săptămâni au plecat deja. Un grup de bărbați tineri se află încă acolo, pe saltele subțiri, acoperiți cu pături sau în mici corturi. Pe o parte a parcului se află un șir de toalete mobile, singurele obiecte sanitare disponibile.

Refugiații sirieni au plecat, după ce au auzit că Angela Merkel le-ar fi promis azil în Germania. Au rămas însă majoritatea afganilor. Ei nu sunt siguri că merită efortul să își continue călătoria spre Germania. Ar putea în cele din urmă să fie retrimiși în Ungaria, conform reglementărilor de la Dublin, care prevăd că cererea de azil se depune în țara în care refugiatul a intrat în UE.

"Le-am spus să plece, că așa e mai bine pentru ei", spune Zsusza Zsohar. Ea lucrează pentru "Migration Aid", o organizație ungară de voluntari, creată în urmă cu două luni. "Dar ei nu știu ce ar trebui să facă. Normal că le e frică să nu fie trimiși înapoi."

Unii dintre ei sunt pur și simplu extenuați și vor să facă pauză câteva zile. De exemplu Umar, de 15 ani. A avut nevoie de două luni pentru a ajunge la Budapesta. Au trecut prin Iran, Turcia și Bulgaria. Pe jos. "În munți, în Iran nu există adăposturi, nu există nimic. Am petrecut uneori câte 4-5 zile fără mâncare." Dar în Afganistan nu mai putea sta, după ce școala lui, construită de Președinția afgană, a fost aruncată în aer de talibani.

Umar, 15 ani, din Afganistan
Umar, 15 ani, din AfganistanImagine: Ben Knight

O criză previzibilă

Criza refugiaților este doar de câteva săptămâni tema principală în presa europeană. Ungaria este afectată însă deja de două luni. Localnicii au putut vedea cum, zilnic, zeci sau sute de refugiați se strângeau temporar în gara Keleti.

Marc Speer, de la organizația non-guvernamentală "Border Monitoring", crede că această catastrofă a devenit evidentă pentru toți în august din două motive: "Mai întâi, numărul refugiaților care au venit aici a crescut masiv", a spus el pentru DW. "În urmă cu o lună, treceau granița zilnic cam 1500 de refugiați. Azi sunt între 2500 și chiar peste 3000 pe zi. Pe de altă parte, tot mai puțini azilanți reușesc să plece din Ungaria mai departe."

În mod normal, migranții aveau de așteptat câteva zile până găseau călăuze care să-i scoată din Ungaria. Fluctuația normală a fost însă oprită brusc după ce în Austria a fost găsit pe autostradă un camion cu 71 de refugiați decedați. "După această tragedie, ruta a devenit inaccesibilă pentru mulți migranţi. Austria a sporit serios controalele iar traficanții și-au stopat activitatea", spune Speer. "Se adaugă la asta și blocajul feroviar: nu s-a mai putut pleca din Ungaria nici cu trenurile."

Autoamăgirea politicii de azil

Pentru voluntarii din Ungaria care-i ajută pe refugiați, haosul din ultimele zile din Budapesta, Viena sau München este doar versiunea concentrată a autoamăgirii care caracterizează de ani de zile politica de migrație a UE.

În așteptarea unui tren spre Vest
În așteptarea unui tren spre VestImagine: Ben Knight

La centrul ungar de la Röszke de înregistrare a refugiaților, lucrurile se petreceau de regulă astfel: azilanților le erau luate amprentele, erau înregistrați în baza de date, după care primeau un bilet de tren cu care puteau călători spre tabăra de refugiați unde fuseseră repartizați. Biletul era valabil 48 de ore în orice tren unguresc. Dar mulți refugiați nesocoteau recomandările primite de la autoritățile ungare și doreau să ajungă în Austria sau Germania. Prin urmare, se deplasau mai întâi la gara Keleti din Budapesta.

De acum însă nu mai merge așa, explică Zsusza Zsohar de la "Migration Aid". Autoritățile ungare sunt decise să-i țină acum pe nou-veniți în lagărul de la Röszke. "Mulți oameni vin în continuare în Ungaria: între 1800 și 2000 pe zi. Unde vor fi trimiși ei până la urmă, nu aș putea să spun".

"Viză de tranzit"

S-a speculat îndelung cu privire la posibilitatea ca premierul ungar Viktor Orban să fi creat conștient blocajul de refugiați la Budapesta pentru a-și impune argumentele la Bruxelles. Marc Speer nu crede însă că acesta este tot adevărul. "Sunt sigur că Germania și Austria au făcut presiuni în culise ca refugiații să nu fie lăsați să plece din Ungaria", a declarat el pentru DW. Odată ce situația a scăpat de sub control și a atins dimensiuni tragice, guvernul ungar a fost nevoit să cedeze și să pună la dispoziție autobuze pentru a-i duce pe refugiați la granița cu Austria. Ar fi doar "o soluție de urgență", după cum s-ar fi înțeles telefonic Angela Merkel și Viktor Orban. O excepție de ordin umanitar de la reglementările Dublin.

Ungaria operează sistemele sale administrativ și social în așa fel încât să-i descurajeze pe refugiaţi să rămână în această țară. Aceștia sunt practic încurajați să-și continue călătoria spre nordul Europei.

Refugiați la Budapesta, căutând printre obiectele donate de populație
Refugiați la Budapesta, căutând printre obiectele donate de populațieImagine: Ben Knight

Singura șansă pentru un refugiat de a rămâne în Ungaria este să semneze un așa-numit acord de integrare. Urmează înregistrarea lui la un asistent familial, la care trebuie să se prezinte săptămânal în primele șase luni, după care lunar pentru următorii doi ani. Doar puțini azilanți au apelat însă la acest mijloc.

"Cererea de azil este de facto o viză de tranzit", spune Marc Speer. "Pe hârtie, persoana este considerată solicitant de azil. De fapt însă, el primește o viză de tranzit în UE. La fel ca ungurii procedează și grecii, sârbii și macedonenii."