Criza economică nu s-a resimţit în industria armelor

Industria armelor nu ţine cont de crize economice sau sociale, nici de foamete. Conform Institutului Internaţional pentru Studii ale Păcii (SIPRI) din Stokholm, aproximativ 1500 de miliarde de dolari sunt cheltuiţi anual în scopuri militare, inclusiv pentru achiziţionarea de arsenal. La acest capitol, lider de absorbţie este India, care acoperă 9% din totalul importurilor de profil. Vecinul şi rivalul tradiţional al Indiei, Pakistanul, stă în preajma podiumului, cu 5%. Între ele, alte două naţiuni din regiune - China şi Coreea de Sud (câte 6%). Drept este că agenţia oficială chineză de ştiri Xinhua dă ştirea cu referire exclusivă la India, fără a scoate un cuvânt despre China. Pe locul cinci se află Grecia, ţară care în perioada analizată de studiul SIPRI (2006-2010) a alunecat până în pragul falimentului, dar a importat arme în valoare de cinci miliarde de dolari.

Focarul de criză din Orientul Mijlociu, tensiunile de la frontiera indo-pakistaneză şi atmosfera mocnind în peninsula coreeană sunt doar trei dintre factorii care au ajutat la prosperitatea celor ce trăiesc - şi încă bine - din traficul de arme, trecând fără probleme prin criza financiară globală şi peste recesiunea economică. Studiul acoperă intervalul de timp 2006-2010 iar Pieter Wezemann, de la SIPRI, explică de ce se scurg atâtea arme către subcontinentul sud-asiatic:

"India se simte ameninţată din mai multe direcţii. Pe de o parte, conflictul de durată cu Pakistanul - dar şi China este percepută ca o posibilă ameninţare. În plus, India are şi probleme interne, acutizate, în vremea din urmă, până la punctul la care însăşi armata este trimisă împotriva rebelilor - în special împotriva gherilei marxiste a naxaliţilor, foarte activi în 2010".

De cumpărat se cumpără orice - iar la un client de talia Indiei se înghesuie orice exportator. Drept e că 82% din importurile Indiei provin din Rusia, relevă RIA-Novosti. Despre ce se tranzacţionează în India povesteşte acelaşi Pieter Wezemann, de la SIPRI: "Cumpără orice! De la sateliţi la mitraliere! Au senzaţia că le trebuie tot şi au dificultăţi să îşi producă singuri. Dacă aţi vedea - de la submarine în valoare de zece miliarde de dolari până la pistoale pentru trupele de intervenţie".

Până la embargoul instituit în februarie 2011, Libia lui Moammar Gaddafi era unul dintre clienţii importanţi ai Europei, în special al Italiei şi Franţei - ţări aflate în concurenţă pentru contracte cu Marea Britanie şi Rusia. Vorbind despre Libia, să precizăm că Statele Unite au fost principalii furnizori ai Egiptului, acoperind 60% din cererea militară a regimului Hosni Mubarak, diferenţa fiind completată cu arme din Rusia, Muntenegru, Olanda şi China.

Principalii exportatori de armament, la nivel global, rămân Statele Unite, Rusia şi Germania. Republica Federală vinde în valoare de 11% din suma circulată pe piaţă, în special vapoare şi submarine, căutate mai ales în Africa de Sud, Malaezia, Coreea de Sud şi Turcia.

România a vândut, în intervalul 2006-2010, arme în valoare de 44 de milioane de dolari, aproape dublu faţă de cât a exportat în perioada analizată de precedentul raport SIPRI. Cea mai mare parte din întregul export (peste 90%) este canalizat spre Emiratele Arabe Unite, Vietnamul, cu trei milioane de dolari, şi Burkina Faso, cu un milion, fiind ceilalţi clienţi oficial cunoscuţi ai producătorilor români. Pe tipuri de arme, România a vândut aparate de zbor în valoare de 43 de milioane de dolari, un milion fiind încasat din livrările de artilerie. În ce priveşte importurile, dacă în 2001-2005, România a cumpărat în valoare de 843 de milioane de dolari, în ultimii cinci ani, achiziţiile s-au limitat la doar 385 de milioane USD. Cea mai mare parte a investiţiilor s-au dus pe tehnică de apărare antiaeriană, iar principalii furnizori ai României sunt Germania, SUA şi Israel.　

Autori: Helle Jeppesen / Cristian Ştefănescu
Redactor: Robert Schwartz