Criza monedei, criza ideii

Modul în care mai marii continentului s-au înţeles să-i scoată pe greci din criza provocată de traiul pe vătrai, de minciună, corupţie şi înglodarea în datorii a propriei ţări a fost criticat sau elogiat, în funcţie de prejudecăţi pro şi antiamericane, pro şi anti-nemţeşti.

Fapt este însă, că nici Atena, nici Berlinul n-au motive de bucurie. Grecii n-au de ce să exulte, pentru că au ajuns la mâna Fondului Monetar Internaţional. Germanii, pentru că proiectul monedei europene, a cărei salvare a stat la baza ideii ajutorării Greciei, se zbate în cea mai amplă criză de la inventarea şi introducerea sa în circulaţie.

O criză din care s-ar putea să nu mai iasă cu faţa curată nici euro, nici Uniunea pe care ar fi trebuit s-o consolideze financiar şi economic.

În prima zi a summitul de la Bruxelles, oficialii europeni au cedat. Cu Herman van Rompuy în frunte, s-a venit în întâmpinarea Germaniei. Berlinul se opusese propunerii de rezolvare a dosarului grecesc prin intermediul unui mecanism pur european, de acordarea de ajutoare financiare în interiorul Zonei euro fără recurs la FMI şi la americani.

Drept ar fi fost, ca grecii să-şi scoată singuri castanele din foc. Or, până la urmă, elenii, părinţii risipitori ai Europei, în loc să fie pedepsiţi exemplar, pentru ca alţii să nu le urmeze pilda, s-au văzut răsplătiţi pentru mâna lor spartă şi stilul lor de viaţă de greier. Le-a sărit în ajutor teama celorlalţi europeni, munciţi de grija de a nu-şi vedea distrusă moneda comună.

Dar aceasta nu-i decât o parte a istoriei. Semnificativ e modul în care s-au comportat principalii actori ai acestei drame europene, precum şi marii ei comentatori.

În funcţie de euro-centrismul şi pro sau antiamericanismul lor, unii favorizaseră cu fervoare "soluţia Merkel", alţii respinseseră cu virulenţă recursul, întru ajutorarea Greciei, la instrumentul FMI, considerat în mod fals ca "unealtă americană", şi deci "antieuropeană".

Sueddeutsche Zeitung de pildă înfierase recent, cu vehemenţă, atitudinea excesiv de "dură" adoptată de Berlin faţă de greci. Ziarul afirmase chiar, în context, că Germania s-ar confrunta cu cea mai amplă criză politică externă din ultimele decenii, întrucât, din cauza intransigenţei în chestiunea susţinerii Greciei, Berlinul ar fi început să fie perceput iarăşi de vecinii săi ca "hegemon".

Alţi observatori au relevat de asemenea că Germania s-a schimbat radical în ultimele două decenii. Că nu mai e dispusă să plătească oalele sparte de alţii.

Şi că Tratatul de la Lisabona îi conferă Republicii Federale, politic, spaţiul de manevră necesar să-şi vadă de acum încolo de interesele naţionale într-un mod la fel de riguros ca şi francezii, britanicii şi spaniolii.

„Cu această stare de lucruri trebuie de acum încolo să ne obişnuim”, subliniase bunăoară Gazeta Wyborcza din Varşovia.

S-ar fi întors în scenă „Madame Non”, titrase şi un ziar francez. Concomitent, Angela Merkel s-a văzut poreclită, nu fără conotaţii negative, „cancelara de fier”.

Din unghiul unor analişti, şefa executivului german ar fi încercat, prin respingerea revendicărilor greceşti, să-şi reconsolideze puterea de acasă şi să recâştige terenul pierdut pe plan intern de coaliţia ei de centru dreapta, care s-a confruntat în ultimele 6 luni cu multe insuccese.

Realitatea este că Europa e un proiect neterminat, cu un final la fel de incert ca şi originea continentului în mitologia elenă. Fără un guvern deopotrivă politic şi economic, moneda unică n-are cum să reziste la nesfârşit. Recăderea în egoisme naţionale e întotdeauna la îndemână. La fel şi persistenţa în prejudecata antiamericană.

S-a afirmat, în presa de stânga din Germania, că Angela Merkel ar fi "trădat" Europa şi Uniunea ei, lăsându-i pe americani să pătrundă în ograda monedei euro şi s-o controleze după bunul lor plac. Adevărul e pe dos.

Câtă vreme Europa va continua să se definească prin opoziţie faţă de americani şi teama de germani integrarea bătrânului continent va rămâne condamnată la un jalnic eşec.

Criza monedei e şi criza ideii. În ciuda înţelegerii convenite la summitul UE, nu e clar deloc dacă şi una şi alta se vor mai putea salva.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Medana Weident