Criza – nomina odiosa

Deşi între Crăciun şi Revelion optimismul este de rigoare, nimeni nu poate închide ochii - cu atît mai puţin presa germană şi internaţională - în faţa primejdiei unui naufragiu fiscal de care este pîndită America. Iar faptul că preşedintele Obama s-a decis să plece la Washington, întrerupîndu-şi vacanta în Hawaii, nu constituie o garanţie că nava americană va fi cruţată de izbirea ei de aşa zisa fiscal cliff crede DIE WELT. Ziarul semnalează că Statele Unite au căzut cu peste o sută de procente din produsul intern brut, în cel mai adînc hău al datoriilor din întreaga lor istorie. Politica nu dispune de o soluţie salvatoare din simplul motiv că atît democraţii cît şi republicanii uzează de o argumentaţie mioapă. Dacă în cele din urmă nu vor cădea la învoială, o prăbuşire a acţiunilor la bursă, la nivel mondial, nu mai este exclusă. Efectele negative ale unei astfel de catastrofe sunt în parte, dinainte cunoscute. Europa nu se află nici ea într-o situaţie demnă de invidiat aşa încît, deduce comentatorul, Atena este peste tot.

In răstimp însă, Washingtonul se lasă în voia unei partide de poker fiscal îndreptîndu-se spre pierzanie dar încercînd să le dea de înţeles partenerilor că ar avea asul în mînecă, scrie TAGES ANZEIGER de la Zürich.

Şi cum un rău nu vine niciodată singur, anul 2012 a marcat şi o gravă deteriorare a relaţiilor americano-ruse, relevă cotidianul moscovit KOMMERSANT.

Iar dacă acelaşi an nefast nu a adus cu sine sfîrşitul lumii, el a marcat finalul unei publicaţii care timp de 80 de ani a fost unul din cele mai vizibile repere ale jurnalismului de investigaţie: revista NEWSWEEK. Îi cîntă prohodul, între alte ziare, din nou DIE WELT semnalînd că publicaţia va supravieţui într-o nouă variantă electronică, învăluită încă în secret, despre care se ştie doar ceea ce redactorul şef al revistei, Tina Brown afirma programatic: De altfel, o schimbare este nu doar benefică ci şi necesară.

Dar schimbările nu dau întotdeauna rezultatele scontate. În locul năzuitei democratizări şi liberalizări a lumii arabe, revoluţiile succesive din Egipt, Tunisia ori războiul din Siria, încă neterminat, au facilitat ascensiunea islamiştilor la putere. Astfel,roata istoriei a fost dată înapoi, dovedindu-se, pentru a cîta oară, că uneori chiar respectarea unor principii ale democraţiei – precum organizarea de alegeri libere, facilitează ascensiunea forţelor care-i pot fi fatale firavei plante a libertăţii. Paradoxul, analizat de cotidianul LA VANGUARDIA, face şi mai anevoios, şi mai lung drumul ţării spre autentica democraţie, constată LA CROIX.

Şansa înfiripării acesteia în ţările arabe este diminuată şi de evoluţia situaţiei din Siria unde războiul civil ia tot mai pregnant aspectul unui conflict armat între diversele secte şi grupări politice şi confesionale, ceea ce constituie un pericol major pentru întreaga regiune a Orientului Apropiat, consideră DE VOLKSKRANT.

Efectele malefice, colaterale, ale aşa numitelor revoluţii arabe nu întîrzie să iasă la iveală. Unul dintre acestea este prigoana şi persecuţiile la care sunt supuşi creştinii în Orientul Apropiat şi Mijlociu, scrie FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, semnalînd declanşarea unui adevărat exod al acestora spre ţări mai sigure. Acelaşi ziar dă, pe fundalul destul de sumbru al sfîrşitului de an, şi o veste ceva mai reconfortantă şi anume că situaţia economiei germane este mult mai bună decît starea de spirit. Diferenţa considerabilă dintre starea de fapt şi starea de spirit dezvăluie cît de uşor poate politica, prin discursuri şi fapte necugetate, compromite încrederea şi cît de greu poate fi aceasta, ulterior, restabilită.