Crizele lumii şi soluţiile lor

Prima criză care-i preocupă pe editorialiştii germani este cea care ameninţă să dezbine social-democraţia.

“Sentinţa împotriva lui Kurt Beck a fost rostită”, scrie cotidianul de stânga Frankfurter Rundschau despre liderul social-democrat, precizând în continuare: “E un om cinstit, un bun premier de land în provincie şi un servitor loial al partidului său. Dar neadecvat – atât pentru funcţia de cancelar federal, cât şi pentru postul de candidat la funcţia de cancelar. Iar ca şef de partid – adecvat în lipsă de alternativă”, constată critic Frankfurter Rundschau.

La unison se exprimă şi ziarul conservator Frankfurter Allgemeine Zeitung, explicând care au fost păcatele care i-au atras lui Kurt Beck nemulţumirea tovarăşilor de partid : “Beck a comis greşeli. Pe unele dintre ele le-a recunoscut. Pe cea mai gravă dintre ele n-o mai poate însă repara în niciun fel : renunţarea la cursul de reformă al Agendei 2010. Această eroare a atras-o după sine pe următoarea, nu mai puţin gravă : apropierea social-democraţilor de partidul de Stângii (Die Linke). În acel moment soarta i-a fost pecetluită : Cel care trebuia să reunească partidul a reuşit să-l scindeze şi mai mult”.

Stuttgarter Nachrichten alături de alte ziare regionale îşi îndreaptă atenţia asupra posibilului successor al lui Kurt Beck, actualul Ministru de Externe, Frank-Walter Steinmeier. Neue Osnabrücker Zeitung elogiază : „Ministrul de Externe şi-a demonstrat calităţile de bază în campania electorală. În plus, el i-a indicat partidului său în mod programatic calea de ieşire din criză”.

Fără a-i contesta calităţile, Stuttgarter Nachrichten atrage atenţia asupra consecinţelor pe care le-ar putea avea desemnarea Ministrului Steinmeier în fruntea partidului pentru unitatea acestuia : “Tovarăşii săi de partid par să nu-şi dea seama ce provocare va însemna actualul Ministru de Externe pentru partid: Steinmeier este un architect de agende, un reformator, unul care nu crede că echitatea socială se rezumă la reîmpărţirea bunurilor. Unul care, cu alte cuvinte, poate scinda partidul iremediabil”, avertizează Stuttgarter Nachrichten.

Criza petrolului

Bilanţul reuniunii organizaţiei OPEC este amplu analizat în paginile cotidianului conservator Die Welt, care afirmă că aşteptările opiniei internaţionale au fost prea mari la adresa acestei conferinţe. Un semnal clar al Arabiei Saudite în direcţia majorării sensibile a capacităţii de extracţie, ar fi fost suficient pentru a pune preţurile sub presiune pe termen lung şi a-i alunga pe speculanţi de pe piaţă. Dar acest semnal a lipsit, constată Die Welt care afirmă că măsurile anunţate de Arabia Saudită, confirmarea extinderii producţiei deja planificate, asigurarea unui plus de transparenţă pe piaţa financiară precum şi instituirea unui fond monetar pentru ţările în curs de dezvoltare, sunt insuficiente.

Acelaşi scepticism răzbate şi din comentariul ziarului Rhein-Neckar-Zeitung din Heidelberg: “Arabia Saudită şi Kuweitul vor mări capacitatea de producţie. O veste bună, care însă nu va avea probabil nicio consecinţă asupra preţului petrolului. Deoarece vremea petrolului ieftin a trecut. Şi chiar dacă pe ici pe colo se mai exploatează câte un nou câmp petrolier, acesta se află de regulă în regiuni tot mai greu accesibile unde exploatarea este mai dificilă şi ca atare mai costisitoare”, remarcă Rhein-Neckar-Zeitung.

Criza democraţiei în Africa

Despre abandonul opoziţiei în cursa prezidenţială din Zimbabwe, ziarul namibian de limbă germană Allgemeine Zeitung, scrie : “Este o ruşine deplorabilă şi lamentabilă. Robert Mugabe, unul din cei mai detestaţi oameni din lume, a reuşit, cu sânge rece, să se impună. (…) În faţa celor 70 de morţi, a miilor de deportări şi devastări, precum şi a arestărilor şi torturilor la ordinea zilei, opoziţia a abandonat resemnată cursa prezidenţială. (…) Dar chiar dacă ar fi continuat, opoziţia tot ar fi fost înfrântă, fiindcă Mugabe a ameninţat în caz de forţă majoră cu război. Doar Dumnezeu îl poate destitui din funcţie, declarase despotul. Mai mult decât opoziţia, se simte înfrânt poporul, pe care-l aşteaptă alţi ani de foamete şi asuprire şi care, acum, probabil se simte trădat de Tsvangirai. Totodată este şi o înfrângere a democraţiei în Africa. Comunitatea de Dezvoltare Sud-Africană a eşuat lamentabil nereuşind să-l oprească pe Mugabe, neîncumentându-se, la fel ca în cazul Namibiei, să deschidă gura”, critică Allgemeine Zeitung din Windhuk.

Süddeutsche Zeitung adaugă : “Comunitatea internaţională şi, mai ales, statele africane, trebuie să să-i arate lui Mugabe că văd mandatul său exact aşa cum este – o preşedinţie furată. Trebuie evitate oricare afaceri cu dictatorul şi trebuie înălţat un zid al rezistenţei împotriva regimului de la Harare”, scrie Süddeutsche Zeitung, în timp ce la Londra, cotidianul conservator Daily Telegraph îi acordă Republicii Sud-Africane un rol major în soluţionarea crizei din Zimbabwe.

Criza din Orientul Mijlociu

În final, presa occidentală îşi îndreaptă atenţia asupra vizitei preşedintelui Franţei, Nicolas Sarkozy, în Israel.

“La doar câteva zile înaintea preluării preşedinţiei europene, Nicolas Sarkozy vizitează Israelul de pe o poziţie care, cu siguranţă nu poate fi calificată drept uşoară”, scrie cotidianul Libération, adăugând: “El este cunoscut deja drept un prieten al Israelului. Pe lângă aceasta, atât el cât şi soţia sa, Carla, au strămoşi evrei. Or, între prieteni se poate discuta mai uşor. Acest aspect i-a permis să poată sublinia încă din momentul sosirii că securitatea Israelului depinde de crearea unui stat palestinian”.

Rămânând în regiune, presa austriacă se apleacă asupra recentelor ameninţări ale Israelului în contextul conflictului nuclear iranian. “Sancţiunile Consiliului de Securitate al ONU au avut asupra mullahilor efectul intimidant al unui alai de carnaval”, constată cinic cotidianul conservator vienez Die Presse. „De aceea”, continuă ziarul, „Israelul se simte acum obligat să ameninţe Teheranul mai deschis ca oricând cu ofensive militare preventive. Deşi această reacţie este de înţeles, ea este contraproductivă”, apreciază ziarul, argumentând că ea îngreunează negocierea unei soluţii lucrative pentru Iran şi astfel realizabile. “Israelul a acţionat mai înţelept când s-a ţinut deoparte”, apreciază la Viena Die Presse.

Acestei opinii i se asociază şi cotidianul vienez de stânga Der Standard, care afirmă că o intervenţie militară israeliană împotriva Iranului ar atrage după sine o ploaie de rachete iraniene care ar distruge statul evreu, Ierusalimul neavând în acelaşi timp nicio garanţie că ar fi distrus toate centralele nucleare de pe teritoriul Iranului. “De aceea, conchide ziarul, cel mai bine ar fi, atât pentru cei implicaţi direct cât şi pentru cei implicaţi indirect în acest conflict, ca centrifugele centralelor nucleare iraniene să fie oprite pe cale paşnică. Dar pentru aceasta este nevoie de sancţiuni usturătoare”, afirmă Der Standard.