Croaţii din Germania - între asimilare şi integrare

"M-am adaptat stilului german, dar în sufletul meu am rămas croat", spune Robert Buljat zâmbind. Bărbatul, acum în vârstă de 36 de ani, s-a născut în Republica Federală. Primii 11 ani din viaţă i-a trăit însă în Croaţia, în casa bunicii sale.

După semnarea acordului privind recrutarea forţei de muncă străine cu Iugoslavia (în 1968), părinţii lui Robert veniseră în Germania cu doar două geamantane în mână. Nu vorbeau limba, dar erau oameni ambiţioşi şi gospodari. Nu după mult timp, şi-au deschis un restaurant în Ludwigshafen.

Afacerea a mers bine, iar părinţii erau atât de ocupaţi încât l-au trimis să locuiască "acasă", la bunica. De regulă, aşa procedau mulţi dintre iugoslavii veniţi la muncă în Germania. Aproape toţi se considerau aici "angajaţi temporar". Vroiau numai să câştige nişte bani şi să se întoarcă acasă. Dar părinţii lui Robert şi-au tot prelungit şederea. Când avea 11 ani l-au adus din Croaţia, iar familia s-a mutat la Bonn. Atunci au şi recunoscut că, cel pentru ei, "temporarul" a devenit permanent.

Mulţumiţi în Germania Dubla identitate este foarte răspândită printre croaţii din Germania, afirmă sociologul Inga Stampfer care, în vederea realizării unui studiu privind integrarea acestei minorităţi, a chestionat numeroşi croaţi: "Peste 80% dintre aceştia se simt bine primiţi aici. Peste 60% sunt mulţumiţi cu nivelul de trai.

Chiar dacă 13% din persoanele chestionate deţin şi cetăţenia germană, doar doi croaţi au declarat că se simt germani", spune Stampfer. Rezultatele studiului? "În punctele esenţiale s-au adaptat la societatea adoptivă, fără a-şi pierde identitatea naţională".

În orice caz, mentalitatea noii generaţii de imigranţi diferă de cea a croaţilor stabiliţi pe vremuri în Germania: în timp ce primii străini veniţi la muncă se considerau, înainte de orice, croaţi, cei născuţi aici din părinţi cu origini croate se simt germani şi croaţi, în egală măsură. "Limba maternă este croata, dar de multe ori mă exprim mai bine în germană", spune Robert.

O platformă comună de comunicare

Adolf Polegubic cunoaşte bine fenomenul. Polegubic este redactor-şef al revistei "Ziva zajednica" ("Comunitatea vie"). Publicaţia religioasă a apărut pe piaţă acum 30 de ani şi se dorea a fi o sursă de informare asupra Bisericii Catolice Croate din Germania. "Dar multe comunităţi catolice croate au devenit, între timp, centre culturale - active atât în domeniul religios, cât şi în conservarea limbii şi culturii croate", explică Polegubic.

Conform studiului sociologului Inga Stampfer , "croaţii sunt un grup eterogen". Iar publicaţia "Ziva zajednica" încearcă să joace rolul unei platforme de comunicare. O parte din conţinutul revistei este în limba germană. "Ne adresăm tuturor vârstelor şi am constatat că numai prin intermediul limbii croate nu reuşim, deoarece tinerii stăpânesc mai bine germana decât limba maternă", explică redactorul-şef.

Printre germani, croaţii trec drept nişte concetăţeni bine integraţi. În acelaşi timp însă, mulţi insistă asupra dublei identităţi a acestora. Conform estimărilor, în Germania trăiesc aproximativ 350.000 de persoane cu origini croate. În medie, aceştia au petrecut 30 de ani în Republica Federală. Cu toate acestea, 225.000 de persoane şi-au păstrat cetăţenia croată. "Croaţii demonstrează că nu e nevoie obligatoriu de asimilare pentru a fi bine integrat", conchide Inga Stampfer.

Identitate multiplă

Şi Robert Buljat trăieşte de 25 de ani în Germania şi nu a renunţat la cetăţenia croată. "N-am vrut. Nu m-am gândit niciodată s-o fac şi nici n-a fost nevoie". După ce şi-a terminat şcoala a lucrat, timp de 13 ani, ca electronist.

În tot acest timp a visat la un singur lucru: "Toţi cei care mă cunosc ştiu că nu era ocupaţia mea preferată. Când aveam 13 sau 14 ani în mine s-a născut dorinţa de a-mi deschide un restaurant. Iar lucrul acesta nu s-a schimbat nici până în ziua de azi".

Cetăţenia croată nu l-a împiedicat să-şi împlinească visul. Până şi băncii la care a solicitat creditul pentru afacere i-a plăcut atât de mult ideea încât i-a aprobat cererea. Iar ideea lui Robert nu are nicio legătură cu Croaţia sau Germania. Localul pe care l-a inaugurat în Bonn are specific spaniol şi este atât de apreciat, încât fără rezervare este imposibil să găseşti o masă liberă.

Lui Robert Buljan nu i se pare nimic ciudat ca un germano-croat să conducă un restaurant spaniol. Este conştient de dubla sa identitate. Restul e doar pragmatism, atitudine modernă.