CSM amînă cazul Emil Gherguţ

Judecarea lui Emil Gherguţ este un test esenţial pentru noul Consiliu Superior al Magistraturii. Pînă acum nu a avut de adoptat decizii semnificative, iar puţinele declaraţii s-au păstat în limitele ambiguităţii. De pildă, CSM s-a opus intenţiei ministrului de Justiţie de a subordona PNA-ul Parlamentului, dar nu este destul de lămurit dacă acest for s-a opus ministrului din motive de politică internă sau din motive de principiu. Monica Macovei explica recent că alegerea unui magistrat ca Ilie Picioruş în structurile permanente ale CSM poate fi văzută ca un vot împotriva sa şi a preşedintelui Traian Băsescu. Amîndoi ceruseră anterior CSM-ului să nu cadă în ispita de alege în structurile de conducere oameni contestabili şi cu toate acestea au fost aleşi chiar persoanele cu cele mai multe probleme. Votul din Consiliu a părut să fie un fel de a spune că magistraţii nu doresc să răspundă sugestiilor politice oricare ar fi acestea şi orice motivaţii ar avea ele. În realitate însă independenţa Justiţiei nu are sens dacă nu se bazează pe o etică severă. Independenţa în sine poate duce la crearea unei caste şi a unei conduite discreţionare.

Interesant este că fostul ministru al Justiţiei, Rodica Stănoiu, argumenta necesitatea imixtiunilor politice în treburile judecătoreşti prin intenţia de a combate spiritul de castă. Faptele ministrului Stănoiui nu au fost însă pe măsura argumentaţiei. În schimb, noul ministru al Justiţiei nu are mereu argumente pe măsura faptelor şi intenţiilor sale. Monica Macovei are destule greutăţi în a explica de ce doreşte un lucru sau altul.

Nu este însă nici un secret că demersurile ministrului se trag dintr-o mare neîncredere în onestitatea magistraţilor care compun CSM. În acest context minat, felul cum va fi judecat Emil Gherguţ, fostul preşedinte al BEC, va cîntări destul de greu. Se va vedea atunci dacă CSM face cu adevărat eforturi să se ridice la înălţimea misiunii sale sau dacă se va complace în ambiguiatea de pînă acum.