CSM-ul continuă să fie criticat la Bruxelles

Raportul intermediar al CE consemnează faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție, ”a fost receptivă la” recomandările Comisiei privind riscul ca în unele cazuri de corupție la nivel înalt să se împlinească termenele de prescripție și ”a accelerat derularea proceselor privind cazurile de corupție la nivel înalt”. Comisia evită de regulă să invoce cazuri particulare, dar a fost vorba cu siguranță mai ales de condamnarea la doi ani cu executare a fostului prim-ministru Adrian Năstase. În mod aluziv, Comisia exprimă speranța ca până la vară să se ajungă la o sentință definitivă.

Totuși Înalta Curte nu satisface în multe privințe criteriile Comisiei Europene, iar CSM se bucură pe mai departe de o reputație îndoielnică. După două-trei valuri de înnoiri, acest for al magistraților nu a reușit să dobândească autonomia gândirii și capacitatea de a formula el însuși exigențele profesiunii. Mereu presat din afară și fără voință proprie de schimbare, CSM-ul s-a înțepenit la jumătatea drumului, neputând depăși cu totul conivențele tipice. Noii membri ai forului, oameni tineri și, în aparență mai apți de o schimbare radicală s-au împotmolit până la urmă și ei în aceeași gândire auto-indulgentă.

Multe din argumentele lor sunt teoretic valide, dar ignoră contextul uman și absența unei solide educații morale în societatea românească. În orice caz, raportul intermediar al CE arată că: ”Într-un caz important de suspiciune de corupție la nivel înalt, autoritățile judiciare nu l-au demis pe judecătorul în cauza dintr-o poziție de conducere”.

Rapoartele CE nu mai au aceeași forță de presiune

CE a manifestat mereu o poziție critică față de modul în care sunt selectați magistrații la cele mai înalte instanțe și a remarcat și de data aceasta că numirile făcute în august 2011 la Înalta Curte de Casație și Justiție ”au fost criticate pentru lipsa de transparență și obiectivitate”. Numirile acestea au fost operate de CSM în urma unui interviu colegial, pe care președintele forului Horațius Dumbravă l-a apărat din toate puterile.

Comisia Europeană are însă la rândul ei o poziție slabă. Funcționarii europeni nu pot asuma deplin critica acestei selecții umane, căci ar însemna să depășească planul strict formal al procedurilor și să emită evaluări asupra persoanelor. De aceea rapoartele Comisiei consemnează că anumite lucruri ”au fost criticate”, fără să spună cine sunt autorii acestor critici și mai ales care este credibilitatea lor. Comisia pare incapabilă să mai găsească un plan ”obiectiv” de pe care să-și lanseze observațiile. Acesta este unul dintre motivele ignorate ale eficacității reduse a MCV-ului. De ani buni se fac rapoarte după rapoarte, care repetă la nesfârșit aceleași lucruri, iar forța lor de presiune devine tot mai slabă.

În fine, Comisia remarcă că în dezacord cu poziția refractară a CSM-ului, Guvernul a promovat o lege menită să reformeze practica numirilor în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Totuși raportorii nu ignoră riscurile, căci ”impactul acestei legi va depinde de voința instituțiilor competente de a asigura punerea sa în aplicare”.

Rapoartele Comisiei de la Bruxelles și-au diminuat însă forța din clipa în care amenințarea clauzei de salvgardare a dispărut. Instituțiile românești vizate au înțeles că din acel moment ”nu mai au ce să pățească”. De aceea anumite cercuri europene au căutat să suplinească amenințarea clauzei cu admiterea în spațiul Schengen. Olanda a precizat că așteaptă ca două rapoarte succesive să consemneze progrese ireversibile pentru a lua o decizie în privința admiterii României. Din acel moment rapoartele MCV au dobândit cu certitudine o nouă relevanță. Totuși modul în care autoritățile politice românești au criticat insistent efectele MCV-ului ”pe plan extern”, cerând direct sau indirect suspendarea mecanismului de supraveghere, a delegitimat din nou concluziile rapoartelor europene.

Autor: Horațiu Pepine, DW-Bucureşti
Redactor: Medana Weident