Cu cine votează ziarele româneşti?

Aţi întâlnit vreun sfânt care să fie şi în viaţă? Cu toate acestea, ne închinăm ca la nişte icoane, la acea serie de cuvinte care nu definesc realităţi, ci doar concepte abstracte. “Bun”, “sfânt”, “liber” rămân pentru oamenii vii doar vise imposibile.

Printre aceste cuvinte-icoane se numără şi cel numit “obiectivitate”. La icoana astfel numită se închină mulţi politicieni, mulţi soldaţi de partid şi mulţi indivizi cu un simţ civic supraponderal. Cu toţii au făcut asta în timp ce citeau ziare.

Cât de independenţi sunt alţii?

Se cere cu vehemenţă ca în România, ziarele să fie obiective. Şi asta se cere în ritm de campanie electorală. Ce se cere ziarelor mari din ţări mai îmbătrânite în “relele” democraţiei decât noi?

În Franţa, catolicul cumpără La Croix, iar comunistul, L’Humanité. Când comandă un ziar, francezii ştiu cu certitudine ce gust vor primi.

Jurnaliştii perfizi din Albion predică imparţialitatea, dar practică omeneasca subiectivitate. Eşti laburist, primeşti la poartă The Guardian. Eşti conservator şi te irită emigranţii, primeşti The Daily Mail.

Cât despre ziarele americane, strategia de a face public la începutul campaniei electorale numele candidatului susţinut a ajuns normă comună.

De-a baba oarba

Dar cu cine votează ziarele româneşti? Nimeni nu ştie, dar toată lumea bănuie. Jucăm o baba-oarba a imparţialităţii, în care nimeni nu ţine cu nimeni, dar toţi ştim exact cu cine ţine celălalt.

Când şi când, din echipa cotidienelor centrale care clamează toate independenţa, mai pleacă câte un editorialist spre a îngroşa rândurile vreunui partid. Este corect? Este etic?

Ioana Avădani, preşedintele Centrului pentru Jurnalism Independent:

“Dreptul de a alege şi a fi ales este dreptul constituţional al oricărui cetăţean. Ne plângem de câţiva ani încoace de calitatea clasei politice, că ar trebui să vedem ceva sânge proaspăt, ceva figuri noi. Iată avem figuri noi. Credibilitatea jurnalistului ar putea fi zguduită, în condiţiile în care personajul ziarist candidează pentru o funcţie politică, după care are în continuare pretenţia că este ziarist şi independent. Deocamdată ne aflăm în faţa unor oameni care au decis să aleagă o altă profesie, cea de parlamentar în faţa celei de ziarist”.

Basmul obiectivităţii

Miza disputei etice nu este aici plecarea lui Sever Voinescu şi Cătălin Avramescu din banca editorialiştilor, pentru cursa către fotoliul de parlamentar. Ci faptul că cele mai multe publicaţii importante de la Bucureşti mimează în continuare independenţa editorială, ezitând să-şi asume deschis opţiunile ideologice.

Cu toţii ne dorim să trăim basmul obiectivităţii, însă doar copiii mai citesc basme în România.

Cât despre vecinii noştri de la vest…ei sunt nişte realişti. Părtinitori, e drept. Dar cititori ai celor mai profesioniste ziare de pe continent.