Cu viaţa pe moarte călcând

În zorii zilei de 9. aprilie 1945, Dietrich Bonhoeffer urca demn şi liniştit scările eşafodului din lagărul de concentrare Flossenbuerg. Teologul protestant a influenţat profund evoluţia bisericii evanghelice după cel de-al doilea război mondial. Conform principiului că biserica are, înainte de toate, menirea de a-i ajuta pe cei suferinzi indiferent de confesiunea sau religia lor, Bonhoeffer a predicat prezenţa lui Iisus Hristos în această lume şi importanţa unei biserici tolerante.

În anii 50, poziţia teologului Bonhoeffer în interiorul bisericii luterane era încă destul de controversată. De pildă, episcopul Bavariei Hans Meiser a refuzat în 1953 să participe la comemorarea morţii lui Bonhoeffer, declarând răspicat că teologul nu ar trebui privit ca un martir al bisericii, deoarece ar fi fost ucis în urma activităţilor sale politice prin care încercase să submineze regimul nazist. Astăzi, atitudinea bisericii faţă de Bonhoeffer este mult mai pozitivă: liderul bisericii evanghelice din Germania Wolfgang Huber a declarat chiar că teologul ar fi un sfânt al confesiunii sale.

Bonhoeffer a crescut la Wroclaw şi Berlin ca fiu al unui psihiatru renumit, într-o familie în care religia juca doar un rol marginal. Tânărul şi-a surprins părinţii când s-a decis să urmeze cursurile facultăţii de teologie la vârsta de 17 ani, afirmând că interesul său ar fi de ordin pur intelectual. Rezultatul a fost o strălucită carieră adademică: Bonhoeffer a obţinut gradul de doctor în teologie la doar 21 de ani, devenind profesor universitar patru ani mai târziu. Tânărul intelectual a declarat însă că şi-ar fi găsit calea spre adevărata credinţă doar în 1930, când a plecat la seminarul teologic de la New York, subliniind că înainte de acest eveniment ar fi fost doar teolog, nu şi creştin. Teoreticianul pe care mulţi colegi de facultate îl consideraseră arogant şi rece a devenit astfel un idealist angajat într-o permanentă luptă pentru dreptate şi pace. Bonhoeffer a condamnat ideologia nazistă, subliniind că o crimă împotriva evreilor nu este mai puţin condamnabilă decât o crimă împotriva Domnului Iisus Hristos.

Din protest faţă de regimul hitlerist, Bonhoeffer a plecat la Londra în 1933. În 1940 s-a alăturat unui grup de dizidenţi germani în jurul maiorului Hans Oster, fiind implicat în diferite conspiraţii împotriva lui Hitler.

Episcopul Martin Kruse, lider al bisericii evanghelice între 1985 şi 1991, subliniază rolul deosebit al lui Bonhoeffer pentru biserică:

„Bonhoeffer a avut sentimentul că ar fi privit răul în faţă, el a înţeles imensitatea puterilor malefice, care şi-au arătat colţii în acest război şi în ideologia nazistă. Şi a spus că acest rău nu poate fi lăsat să se manifeste în voie, ci trebuie combătut chiar şi cu preţul propriei vieţi. Din acest motiv, idealurile lui Boenhoffer nu şi-au pierdut din actualitate: ele ne învaţă câtă speranţă ne poate aduce credinţa creştină.”

Bonhoeffer a fost arestat pe 5. aprilie 1943 şi executat după doi ani de detenţie, cu scurt timp înainte de eliberarea lagărelor de concentrare de către americani.

„Ultimele sale cuvinte au fost: „Acesta este sfârşitul. Pentru mine reprezintă începutul vieţii.” Aceste cuvinte au subliniat principiul creştin al speranţei,” a declarat Kruse.