Cui îi surîde norocul şi cine nu mai are nevoie de UE?

Că fotbalul eclipsează politica, se ştie demult. Ceea ce nu împiedică WESTDEUTSCHE ZEITUNG se reitereze truismul, spre a exclama apoi, după victoria unsprezecelui german împotriva Argentinei: Ce final superb de săptămînă!.

Angela Merkel a jubilat şi ea la faţa locului, în tribunele de la Capetown, dar motivul euforiei şefei Guvernului german nu a putut fi decît unul pur fotbalistic -crede FRANKFURTER ALLGEMEINE în articolul de fond publicat pe prima pagină azi. De ce? Fiindcă, la ora actuală, pentru coaliţia de la Berlin problema se pune în termeni hamletieni: îi va izbuti sau nu rămînerea la guvernare.

De dileme, prezentul nu duce oricum lipsă. Misiunea din Afganistan - scrie tot FRANKFURTER ALLGEMEINE - ar trebui să-şi ia adio de la iluzia că stabilizarea ţării va fi una care să corespundă absolut criteriilor occidentale. Opinia îi aparţine ministrului german al apărării, zu Guttenberg. Poate de aceea şi intenţia nerostită a noului comandant al trupelor internaţionale în Afganistan, generalul Petraeus, este de a încheia misiunea în aşa fel încît să nu se creeze impresia unui eşec. În consecinţă, şi angajamentul militar va fi unul mai raţional, preponderent politic.

Întoarcerea la raţiune titrează DER TAGESSPIEGEL, scriind despre prudenta reluare a contactelor dintre Ankara şi Ierusalim, întru aflarea unei căi de ieşire din impasul creat în Fîşia Gaza.

Mai puţin înţeleaptă este orientarea Ankarei spre Iran şi Rusia, în paralel cu abandonarea treptată a cursului pro-european, relevă DIE PRESSE de la Viena, citînd şi afirmaţia categorică a unui parlamentar turc: "Nu mai avem nevoie de Uniunea Europeană”.

Care Uniune şi-a cîştigat un puternic aliat, în schimb, la Varşovia, odată cu alegerea noului preşedinte al Poloniei în persoana liberalului-conservator Bronislaw Komorowski, constată TAGES-ANZEIGER de la Geneva.

Între scutul de protecţie al Uniunii Europene şi liberalism, de o parte, şi naţionalismul euro-sceptic şi catolicismul conservator, polonezii au ales prima cale, punînd astfel capăt erei Kaczynski – sunt termenii în care LA STAMPA salută rezultatul alegerilor prezidenţiale.

De succesul lui Komorowski va profita şi premierul Donald Tusk, crede DE VOLKSKRANT, ziarul olandez pomenind şi îndelungatele conflicte dintre Preşedinţie şi Guvern, care au marcat politica Poloniei în ultimii ani.

În Franţa, în schimb, colaborarea dintre preşedintele Sarkozy şi premierul Fillon scîrţîie din toate încheieturile, constată LA REPUBBLICA, oprindu-se asupra recentului scandal iscat de scandaluri de corupţie şi evaziuni fiscale soldate, deja, cu demisia a doi secretari de stat. În majoritatea democraţiilor, mai cu seamă europene, atari scandaluri s-ar fi soldat cu retragerea imediată din funcţie a celor vinovaţi. Franţa face în această pivinţă o excepţie. În Franţa există o cultură a privilegiilor, care fundamentează credibilitatea morală a clasei politice. Cînd morala este prea elastică, în cele din urmă se produce ruptura, conchide LIBERATION.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Cristian Ştefănescu