Cui prodest?

Ministrul federal al finanţelor Peer Steinbrück este îngrijorat. El se teme că pachetele de măsuri anti-criză în valoare de 70 până la 80 de miliarde de euro dăunează nu doar datoriei publice ci şi economiei, care ar putea fi încetinită şi nu stimulată.

Tocmai pentru astfel de situaţii, analiştii americani au elaborat o sintagmă "Crowding Out", care s-ar traduce prin efectul de dislocare sau evicţiune. Momentul este prielnic pentru noi datorii, procedeu pe care îl pot aplica toate guvernele din lume pentru a scoate economiile din criză. Dobânzile tind să ajungă la zero, situaţie de care profită, în cea mai mare măsură, chiar statul. Pe timp de criză, mulţi investitori preferă obligaţiunile de stat, deşi dobânzile sunt mult mai scăzute la acest tip de valori mobiliare. Efectul contrar este că firme care şi-au finanţat creşterea cu emisiuni de obligaţiuni, au acum probleme în găsirea unor potenţiali cumpărători.

Aici se văd limitele programelor naţionale anti-criză. Statul îi înlătură pe cei care apelează în mod obişnuit la credite. Şi asta nu pentru că oferă dobânzi mai atractive, ci pentru că în timp de criză statul pare mai sigur.

Concurenţă neloială

Cu alte cuvinte: nici un stat de pe Glob nu poate extinde la infinit pachetele de măsuri anti-criză, numai pentru că la un moment dat dobânzile sunt mici, chiar şi la nivelul unui minimum istoric. Statele care folosesc dobânzi reduse pentru a finanţa programe de criză exorbitante trebuie să fie conştiente că, în mod indirect, afectează economia naţională şi că devin concurenţi ai sectorului privat pe piaţa de capital.

O astfel de soartă poate avea şi pachetul propus de Barack Obama, în valoare de 800 de miliarde de dolari - firmele americane ar putea fi cele dintâi sacrificate pe altarul nedoritului Crowding Out.

De la Crowding Out la Credit Crunch

Să fie oare acest Crowding Out doar o noţiune teoretică, precum faimosul Credit Crunch, care blochează creditarea şi afectează sectorul privat? Despre această criză de credit există opinii diferite în Germania. Anumite branşe reclamă spiritul avar şi atitudinea rezervată a băncilor, în timp ce altele - precum Volks- sau Reiffeisenbank susţin că şi-ar putea suplimenta volumul de creditare pentru firmele mijlocii cu cel puţin 60 de procente. Unde-i adevărul?

Situaţia se va repeta şi în cazul fenomenului de Crowding Out. Real sau ireal - el va deveni un argument pe piaţa de obligaţiuni atunci când firmele se vor simţi dezavantajate. Iar atunci când guvernele nu vor mai avea soluţii, vor apela la contribuabili pentru a susţine economia.