Cui prodest?

Documentele nu sunt redactate nici pentru istorici nici pentru editorialiştii cotidianului New York Times; ele sunt cronica zilnică a unui război. (…)Cui slujeşte grozăvia unei astfel de cronici sîngeroase? Oricum, nimeni nu va mai putea spune de acum înainte că nu a ştiut ce s-a întîmplat în Irak. Un lucru este însă sigur: în viitor, astfel de documente vor fi redactate într-un limbaj şi mai criptic sau poate chiar deloc – scrie DIE WELT azi, pe prima pagină. Acelaşi ziar se întreabă însă, în subtitlul unui amplu documentar publicat în cuprins, dacă dezvăluirea acestui inventar al fărădelegilor este un act de trădare sau constituie o mostră de jurnalism investigativ.

Reacţiile clasei politice şi ale presei rămîn deocamdată împărţite.

Într-o democraţie, binele statului depinde şi de buna informare a cetăţenilor. Nimeni nu ar sprijini un război dacă nu ar fi conştient de potenţialul de ameninţare al adversarului şi dacă nu ar fi informat despre costurile şi tributul de suferinţe, distrugeri şi pierderi de vieţi omeneşti. De aceea, îşi continuă THE TIMES argumentaţia, aducerea faptelor la cunoştiinţa opiniei publice este nu doar oportună ci absolut necesară. Din nefericire felul în care au fost difuzate cele 400.000 de documente militare pe site-ul WikiLeaks, referitoare la războiul din Irak, este un bun exemplu de ce înseamnă o proastă modalitate de informare.

Reacţiile de consternare ale Washingtonului trebuie să-i fi întărit fondatorului WikiLeaks, Julian Assange, convingerea că a făcut ceva bun dînd la iveală lista, remarcă DE VOLKSKRANT şi continuă: Documentele completează ceea ce istoricii au scris deja despre războiul din Irak fără a-i obliga însă pe aceştia să-şi rescrie cronica, o impresie care ar relativiza forţa de şoc a dezvăluirilor. Cotidianul olandez întrevede şi unele riscuri ale acţiunii: documentele, care mai atestă şi proasta comportare a funcţionarilor irakieni, nu sunt apte să contribuie la pacificarea ţării care la opt luni după alegerile parlamentare încă nu are un guvern.

Cît despre reacţiile Americii, ele relevă din păcate că nici preşedintele Obama nu a fost în stare sau nu a fost dispus ca după anii întunecaţi ai guvernării Bush să dea undă verde noului început în materie de respectarea drepturilor omului şi a dreptului internaţional, aşa cum a promis atrage atenţia TAGESZEITUNG.

Care este atunci rostul dezvăluirii documentelor?

Ele atestă că războiul din Irak a fost un război fals, nedrept, că ocuparea ţării a stat sub semnul improvizaţiei, că numărul victimelor în rîndul populaţiei civile a fost extrem de mare, la fel ca şi cazurile de abuzuri şi tortură, scoţînd la lumină, nu în ultimă instanţă, şi rolul Iranului, favorabil miliţiilor şiite . Problema este însă – continuă CORRIERE DELLA SERA ideea - că masa aceasta de informaţii brute, care în multe cazuri nu pot fi verificate, riscă să facă adevărurile de neînţeles.

DER STANDARD împărtăşeşete impresia că temerarele dezvăluiri nu ameliorează momentan cîtuşi de puţin soarta locuitorilor loviţi de război în Afganistan şi Irak, dar nu-i ajută nici pe ziarişti să redea mai fidel realitatea.

În fond, documentele atestă fără menajamente, doar adevărata faţă a războiului, şi ceea ce pare mai grav, încurajează acele forţe care din nou întorc în Afganistan şi Irak spatele soluţiei politice, sporind disperarea prin reactualizarea ideii că multe socoteli au rămas neîncheiate, atît cu Statele Unite cît şi cu noua clasă politică irakiană - notează ziarul austriac.

Culpabilizarea celor care au decis publicarea documentelor ce aduc grave prejudicii militarilor americani prin expunerea versiunii necosmetizate a ceea ce s-a petrecut pe cîmpul de luptă, cum remarcă LIBERATION, este doar o consecinţă a halucinantei transparenţe.

Mai dezamăgitor, cu efecte deocamdată incalculabile pentru viitor este însă alt aspect, focalizat de TAGESZEITUNG din Berlin: Problema urmărilor politice şi penale ale faptelor dezvăluite de noile documente, este pe mai departe neglijată şi în relatările mass media.

Totuşi, de la Madrid, EL MUNDO scrie: Delictele au fost săvîrşite în timpul administraţiei Bush, dar ele constituie o problemă pentru succesorul său, Obama. Casa Albă trebuie să dispună o acribică investigare a faptelor iar vinovaţii trebuie traşi la răspundere. Astfel de crime nu au voie să rămînă nepedepsite.

Autor:Rodica Binder

Redactor:Medana Weident