Cultura între erudit şi seducător: cu Andrei Pleşu

Eruditul

Sfătos şi plin de haz, Andrei Pleşu a început prin a descrie replicile stereotipice la această întrebare. Mai întâi, cei solemni: „Cum dom’le la ce e bună cultura? Toţi ştim că cultura e un lucru extraordinar. E un lucru fin, un lucru înalt. Iar omul de cultură este o statuie care defilează abstras prin faţa noastră, spre un orizont de neatins, şi noi îl privim adormiţi de admiraţie cum se pierde în zare. Omul de cultură se mai numeşte în limbajul curent „un erudit”. Aud mereu chestia asta: „cutare e un erudit”. Asta înseamnă că nu-i scapă nimic, că poţi să-l întrebi orice. Ştie de exemplu, ca Vadim Tudor, când a murit Ştefan cel Mare sau cât a stat Napoleon pe insula Elba. E un erudit. Ştie.”

Seducătorul

Apoi cei ironici: „Cultura? A se slăbi. Cultura nu-i bună de nimic. E o rămăşiţă dintr-o societate care încă avea prea mult timp liber şi, de fapt, se vede cu ochiul liber că sunt mult mai reuşiţi oamenii care au cel mult liceul decât cei care-şi tocesc coatele pe băncile şcolii. Ăştia reuşesc, sunt vip-uri, sunt parlamentari, în vreme ce ceilalţi se aleg doar cu dioptrii multe. Cultura e o fandoseală nerentabilă. Cam asta este, cinstit vorbind. Dacă are vreo utilitate este când faci curte unei domnişoare. Aveam un filozof în Germania, Ştefan Teodorescu, care spunea: eu, când sunt cucoane la masă şi vreau să le dau gata, din când în când spun Ontologie.”

„Ca şi termenul ideologie, termenul cultură e un termen utilizat frecvent fără să mai însemne mare lucru.”

Stephen Greenblatt

Zăbava şi un gând către grota de pe munte

În stufosul program zilnic, mai are omul modern vreun ungher liber pentru cultură? „Cultura e o problemă de răgazuri. Ca să faci cultură trebuie să ai timp. Trebuie să ai intervaluri de neangajare. Cultura se naşte pe un fond de otium, cum spuneau latinii, care e aproape lene. Trebuie să mai şi zaci din când în când. Trebuie să ai un ritm care să îngăduie această frumoasă divagaţie care este cultura. Vă aduceţi aminte cuvintele faimoase ale cronicarului: „nu e mai dulce şi mai de folos zăbavă decât cititul cărţilor”? Zăbavă. Mai avem noi zăbavă? Mai avem noi timp? Mai avem noi otium? Nu. Avem loisir-uri în cel mai bun caz, losir-ul este un otium agitat. Te duci în week-end undeva, te duci în concediu epuizant o dată pe an, te duci la discotecă, te duci la petreceri. Eşti zdrobit după câteva loisir-uri din astea care te lasă lat. Dar cultură n-ai timp, nu mai merge să faci.”

În final, răspunsul la întrebarea din debut vine dinspre Mircea Eliade, pe care Andrei Pleşu îl parafrazează astfel: „O grotă pe un munte este ceva adânc aşezat pe ceva înalt. Cultura este, cred, un mod de a aştepta accesul la o profunzime de deasupra ei. La o grotă de pe munte. Şi modul optim de a face cultură e să o faci cu gândul la un loc de dincolo de ea.”

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Laurentiu Diaconu-Colintineanu