Cultura catalană la Târgul de Carte din Frankfurt

Catalana este o limbă romanică şi are o istorie de peste o mie de ani. Filosoful, scriitorul şi teologul Ramon Llull, considerat pe bună dreptate fondatorul limbii literare catalane, a folosit această limbă deja în secolul al 13-lea în paralel cu latina pentru a scrie opere filosofice şi ştiinţifice. Intelectualul născut pe insula Mallorca vorbea pe lângă latină şi catalană şi franceza, araba, spaniola şi alte limbi şi dialecte. Potrivit legendei, era capabil să-i răspundă fiecărui interlocutor în limba maternă a acestuia.

Institutul cultural catalan care a organizat standurile catalane la Frankfurt poartă numele gânditorului Ramon Llull.

Anna Soler-Pont, o reprezentantă a institutului, explică importanţa acestei invitaţii la Târgul de Carte şi a renaşterii culturii catalane, având în vedere că limba catalană fusese interzisă în Spania în timpul regimului dictatorului Franco:

„Timp de 40 de ani, riscai să fi ucis dacă vorbeai limba catalană pe stradă. Bineînţeles că suntem foarte mândri că această limbă a renăscut. Suntem peste 9 milioane de vorbitori de catalană, este chiar una dintre cele mai răspândite limbi din Europa, având mai mulţi vorbitori decât daneza, suedeza sau finlandeza. Este o limbă importantă, iar oamenii încep de abia acum să descopere acest lucru. În acelaşi timp, le explicăm că în cultura catalană există şi alte limbi, pentru că limba este vorbită în Spania, în sudul Franţei, pe insula Sardinia şi în Andorra. Cei mai mulţi europeni nu ştiu încă acest lucru.”

Printre poeţii catalani prezenţi la Frankfurt se numără Carles Miralles din Barcelona, al cărui volum de poeme intitulat „La ciutat dels platans” (Oraşul cu platani) a apărut şi în traducere română la editura Ars Longa. Profesorul de filologie greacă subliniază situaţia problematică a unei literaturi scrise într-o limbă minoritară, fără sprijinul unei naţiuni clar definite:

„Cred că o cultură fără stat trebuie să lupte mai mult pentru a câştiga respectul cititorilor decât cea care are în spate un întreg aparat de stat. Dacă îl câştigă însă, acest lucru reprezintă garanţia unei calităţi literare deosebite.”

Talentatul poet Carles Miralles a vizitat şi standul României unde a citit câteva poezii, participând în acelaşi timp şi la o lectură publică a poeziilor semnate de Ion Pop şi Adrian Popescu. Autorul catalan s-a arătat încântat de întâlnirea cu poeţii români:

„Este o onoare că am fost invitat la standul României si am constatat aici, aşa cum a fost şi cu câteva zile în urmă la Barcelona, că poezia ocupă un loc de cinste în cultura română. Este o plăcere să constat că o limbă mică din punct de vedere al numărului de vorbitori, aşa cum este a mea, cea catalană, dar şi limba română, nu corespunde unei poezii minore, ci din contra, dă naştere unor creaţii deosebite.”

Prin orizontul său umanist, deschis spre limbi şi culturi străine, Carles Miralles aminteşte de spiritul universalist al filosofului Ramon Llull şi schimbă fără probleme limbile în funcţie de interlocutor. Scriitorii catalani prezenţi la Târgul de Carte, cum ar fi şi Quim Monzo, care îşi compune operele literare în catalană şi lucrările jurnalistice în special în spaniolă, îmbină în mod firesc identităţile complexe şi limbile diferite. Cu atât mai surprinzătoare par conflictele la care s-a ajuns înainte de începerea Târgului de Carte: în Spania au avut loc dezbateri aprinse în jurul întrebării dacă ar trebui sau nu să fie invitaţi şi autorii catalani care scriu în limba spaniolă de către institutul Ramon Llull. Sergi Pamies, unul dintre cei mai celebri autori catalani contemporani, care scrie exclusiv în limba catalană, a refuzat chiar să participe la Târgul de Carte, reproşându-i institutului Ramon Llull că ar abuza de această ocazie pentru a promova naţionalismul catalan. Anna Soler-Pont a comentat aceste acuzaţii în felul următor:

„Este adevărat că poate am pierdut o ocazie de a comunica mai bine, de a dovedi că într-adevăr convieţuim paşnic cu spaniolii. Autorii catalani care scriu în limba spaniolă au fost invitaţi, dar în final au refuzat, şi e adevărat că am vrut să evidenţiem autorii care scriu în catalană, dar numai pentru că sunt mai puţin cunoscuţi.”

Aceste conflicte nu au umbrit însă prezenţa unor autori catalani de rang internaţional ca Quim Monzo şi Carles Miralles. Scriitorii nu sunt politicieni, şi nu au venit la Frankfurt în scopuri naţionaliste, ci pentru a familiariza publicul internaţional cu o limbă literară, care a reuşit în mod remarcabil să-şi creeze o tradiţie culturală şi intelectuală independentă.