Cultura protestului în biserica romano-catolică

Sunt supăraţi rău enoriaşii pe episcopul de Limburg. Atât de supăraţi încât duminica trecută au umblat la orologiul Domului şi l-au dereglat, astfel că la miezul zilei, acesta a sunat de 13 ori. Purtătorul straielor eparhiale trebuia să primească un avertisment din partea comunităţii. Dar el, episcopul, nu era acolo. Zburase, cu câteva ore mai devreme, la bordul unei curse low-cost, la Roma, în speranţa că Suveranul Pontif îl va primi, asculta şi înţelege. Ca şi cum Papa Francisc, întâiul critic al prea-opulenţei romano-catolice, nu ar avea altceva mai bun de făcut decât să ofere indulgenţe unui înalt prelat care a manipulat visteria eparhiei şi a cheltuit 30 de milioane de euro pentru construcţia unei reşedinţe. "Suntem priviţi ca oiţele tâmpe, care rabdă orice, apoi merg duminica la păstor, îl ascultă predicând şi fac plecăciune pioasă. Or, treaba nu e aşa. Şi de aceea am protestat în faţa Domului din Limburg", explică Joachim Schaefer, referent pastoral pe lângă comunitatea enoriaşilor catolici din Wetzlar, în apropiere de Frankfurt pe Main.

Critica mirenilor nu s-a-ndreptat doar împotriva preotului păcătos - ci a făcut referire la ansamblul instituţiilor romano-catolice.

După cel de-al doilea conciliu de la Vatican, la finalul anilor 60, biserica semnalizase un uşor trend liberal. O vreme a funcţionat o tentativă de cultură a dialogului între cler şi instituţiile reprezentative ale comunităţilor de enoriaşi. Dar biserica a făcut paşi îndărăt. Şi poate tocmai aici, la Limburg, se observă cel mai bine că există o aripă a clerului cu porniri ofensiv-conservatoare. Episcopia Limburg a fost una dintre diocezele cele mai energice , când Vaticanul a decis înăsprirea norme liturgice.

Destui preoţi, angajaţi laici ai bisericii şi enoriaşi din eparhie erau pe picior de conflict cu scaunul episcopal atunci când, în 2008, funcţia a fost preluată de Tebartz-van Elst. Acesta din urmă a ripostat cu un stil autoritar de a administra comunitatea, ameninţând şi chiar îndepărtând din posturi vocile critice. În vara lui 2013, circa 4000 de enoriaşi au semnat o petiţie prin care solicitau episcopului un plus de atenţie pentru nevoile reale ale mirenilor. Şi, la puţin timp după aceea, a izbucnit scandalul finanţării reşedinţei episcopale. "A fost stropul care a umplut paharul", explică Annegret Laakmann, reprezentanta organizaţiei catolice "Noi suntem biserica", care aşteaptă răspunsuri la câteva întrebări: cine a ştiut despre afacerea de la Limburg, cât a costat cu adevărat, cine a acoperit scandalul şi de ce nu a intervenit Vaticanul?

Germanii au deja o tradiţie a contestării măsurilor luate de biserică. La sfârşitul anilor 60 a avut loc o mobilizare în masă a creştinilor catolici împotriva papei Paul al VI-lea, după ce Vaticanul a interzis folosirea metodelor contraceptive. În 1995, 1,5 milioane de catolici germani (dintr-un total de 24 de milioane) s-au alăturat unei iniţiative austriece, semnând petiţia prin care se cerea Sfântului Scaun să abolească celibatul preoţilor, să simplifice ierarhiile bisericeşti şi să reducă puterea episcopilor. De-a lungul anilor, numeroase grupuri de iniţiativă, incluzând mireni, teologi dar şi preoţi, au lansat propuneri de reformă a catolicismului; de cele mai multe ori, Vaticanul a ripostat dezarmant la cererile enoriaşilor. În vremea din urmă, numărul taberelor reformiste a crescut - nu numai în Germania. În Statele Unite, indignarea a luat amploare după 2002, după ce au fost făcute publice cazurile de abuzuri sexuale comise de preoţi; în Africa de Sud, Irlanda şi chiar în Polonia celui mai iubit dintre Papii recenţi se vorbeşte mult despre nevoia de reformă.

Până şi în mult mai drept-credincioasa Americă de Sud există grupuri care contestă refuzul Vaticanului de a moderniza biserica. S-a ajuns până la comunităţi care s-au strâns în jurul unor preoţi nehirotonisiţi - iar la distanţele din lumea latino-americană, oamenii îşi văd în linişte de credinţa în Dumnezeu, episcopii locuind prea departe, şi fizic dar şi spiritual, pentru a le mai purta de grijă.

În alt registru - dar nu mai puţin interesantă - este şi gruparea "Ecumenie 2017" şi-a propus să grupeze cele două culte majore din Republica Federală - evanghelic şi catolic - într-o biserică germană unită.