Cum decurg proiectele finanţate de europeni

Jonathan Scheele, ambasadorul Comisiei Europene în România, a criticat întîrzierile cu care se desfăşoară lucrările la modernizarea unor şosele din cadrul unor proiecte finanţate de Uniunea Europeană. "Nu vreau să spun că cineva este vinovat, dar s-a pierdut un an pentru un proiect important", a spus Scheele. Mai peste tot apar întîrzieri, piedici birocratice sau dovezi de incompetenţă, asta dacă nu se vădeşte deturnarea de fonduri.

Dificultatea este că, într-adevăr, e greu de găsit un vinovat anume, aşa cum a admis, exasperat şi ambasadorul Comisiei de la Bruxelles. Ieri Jonathan Scheele a fost să vadă cum merg lucările la şoseaua Bucureşti-Giurgiu. Este un proiect finanţat în cadrul programului de preaderare ISPA şi îşi propune să modernizeze şoseaua care leagă Bucureşti de Giurgiu şi de oraşul bulgăresc Ruse. Este o arteră importantă pentru comerţul din sud-estul Europei, cu atît mai mult cu cît intersectează artera transportului fluvial pe Dunăre. Spre mirarea oficialilor europeni administraţia românească nu pare să fie impresionată de importanţa acestui proiect. Lucrările pur şi simplu stau pe loc de un an de zile din cauză că proprietatea asupra terenurilor pe unde trece şoseaua nu este lămurită. Proprietarii, chiar dacă li s-a recunoscut dreptul, nu au primit titlurile de proprietate. Este un vechi scandal în România. Primăriile şi prefecturile, cu comisiile specializate, sînt vinovate de aceste blocaje. Interesant este că primul ministru, pe la jumătatea anului 2001, recunoştea că există multa rea credinţă şi că titlurile nu sînt înmînate prioprietarilor cu bună ştiinţă. Dar se pare că de la avertismentul acela atît de sonor nu s-a întîmplat mare lucru. Problema, în dimensiunea ei generală, este că legea nu se aplică. Totuşi este greu să găseşti un vinovat anume pentru că este o încrengătură de complicităţi. Fiecare, dacă stai de vorbă separat, are o scuză.

Şi totuşi se poate spune că vinovată, la urma urmelor, este direcţia politică în care a evoluat România în anii din urmă. Partidele post-comuniste, fie că a fost FSN, PDSR sau PSD au dispreţuit ideea de restituire a proprietăţii şi au tolerat un asalt violent asupra acestor bunuri din partea celor neîndreptăţiţi. Legea 10 nu se aplică decît în mică măsură şi mai sînt destule terenuri care sînt folosite acum de alţii decît de proprietarii de drept. De exemplu mari societăţi comerciale foarte vizibile şi de succes au reuşit să-i mituiască pe funcţionarii de la prefectură în aşa fel încît să blocheze restituirea unor terenuri pe care le-au luat în concesiune pe mulţi ani, instalînd acolo ferme profitabile. Bani grei curg în buzunarele unor funcţionari lacomi, care îi încurcă mereu pe adevăraţii proprietari cu tot felul de tertipuri legale. Guvernul strigă sus şi tare că luptă împotriva corupţiei, dar în realitate nimeni nu a mişcat un deget împotriva unor situaţii de felul celor descrise mai înainte.

Consecinţa este o întîrziere care priveşte ţara întreagă. Mici interese locale împiedică construcţia unui şosele cu importanţă comercială însemnată. În timp, pagubele se vor dovedi foarte mari şi practic incalculabile.