Cum ne-alegem preşedintele?

Zîmbitoare şi fericită, o Angela Merkel cu sînii dezveliţi îi alăptează pe gemenii Kaczynski: această imagine apărută pe coperta unei reviste ilustrate poloneze a stîrnit multă indignare în ziarele de bulevard germane. Presa occidentală mai abordează intens summitul de la Şarm el-Şeic şi modalităţile de combatere a terorismului islamist practic de Hamas şi de al Quaida. Spaţii largi alocă ziarele şi propunerii alegerii directe a preşedintelui, avansate de actualul şef al statului german, spre iritarea unei mari părţi a clasei politice.

Suedeutsche Zeitung din Muenchen aminteşte de cauzele pentru care, constituţia postbelică german a stipulat alegerea indirectă a şefului statului – o funcţie reprezentativă în Germania, lipsită de competenţele executive de care se bucură preşedinţii altor ţări. Această decizie s-a adoptat „în reacţie la slăbirea parlamentarismului (şi a democraţiei) Republicii de la Weimar, sub preşedintele de atunci al Reichului, Hindenburg”, şi simultana ascensiune nazistă. Ziarul recomandă menţinerea sistemului postbelic, dezavuînd propunerea actualului deţinător al funcţiei supreme, Horst Kohler, de a se reforma această instituţie germană.

Ziarul berlinez Die Welt nu vede motive de schimbare „a unui model politic de succes”. Menţionînd acelaşi fundal şi temei istoric al constituţiei germane, Schweriner Volkszeitung ajunge la concluuzia contrară, elogiind „sporirea legitimităţii şefului statului” prin eventuala sa alegere directă. De aceiaşi părere e şi ziarul bavarez Nordbayrischer Kurier, în care citim: „e timpul să îndrăznim s-o apucăm pe un drum nou. Alegerea directă a şefului statului ar constitui un semnal important, amintind că puterea aparţine de fapt poporului (care o deleagă). Ziarul le cere parlamentarilor, reprezentînd poporul, să demonstreze că sunt în stare să cedeze celor care i-au ales o parte din puterea de care dispun, datorită lor.

In ce priveşte summitul de la Şarm el Şeic, Osnabruecker Zeitung relevă că „la baza întîlnirii la vîrf israeliano-palstiniano- iordaniano-egipetene s-a situat teroarea pe care o inspiră tuturor organizaţia extremistă islamică Hamas. Americanii şi europenii vor trebui să dea dovadă de multă abilitate diplomatică spre a face uz de interesul comun antiHamas”. Fiindcă altminteri, scrie ziarul, „cei 4 n-au multe în comun, iar marile probleme palestiniene, precum corupţia care a afectat grav imaginea grupării Fatah şi a liderului ei, Mahmud Abbas, actualul preşedinte palestinian, nu sunt chestiuni care să poată fi trezolvate din afară”.

Frankfurter Allgemeine Zeitung scoate în evidenţă imixitunea Al Quaidei în complicata ecuaţie palestiniană: „reţeaua teroristă a lui Bin Laden a lansat un apel în favoarea susţinerii Hamastanului”, (după cum se numeşte Gaza în urma cuceririi fîşiei de către islamişitii extremişti) care „au început să introducă în zonă teroarea virtuţilor”. Citim în ziar, în continuare: „trebuie făcut totul spre a se împidica transformarea Hamastanului într-un centru terorist de prim rang”. Or, mai avertizează cotidianul conservator din Frankfurt, „islamiştii şi jihadiştii dispun de o mare rezistenţă. Reuniunea cvadripartită de la Şarm el Şeic a făcut un prim pas în direcţia cea bună. Un pas mic însă, căruia trebuie să-i urmeze alţii, mai mari, pentru a se zăgăzui pericolul”.