Curaj şi inteligenţă în paginile unei reviste

Publicaţia, care apare de patru ori pe an în cinci ţări europene: România, Ungaria, Franţa, Italia şi Spania, este una din puţinele care mai rezistă presiunii tabloidizării şi imperativului rentabilităţii cu orice preţ, opunîndu-se vitejeşte, (oare pentru cîtă vreme?) şi standardizării discursului publicistic.

De aceea, LETTRE International poate trece, pe drept cuvînt, şi revista unei minorităţi discriminate în anumite segmente ale lumii globalizate: elita intelectuală din domeniul „umanioarelor”.

Recluziune şi libertate

Despre cum a învăţat Lao Wei să cînte la flaut şi cum şi-a aflat libertatea interioară în închisoare scrie Liao Yiwu, autorul chinez pus sub urmărire de regimul comunist de la Beijing, între altele, pentru ""vina" de a fi stat de vorbă cu "excluşii" societăţii, de a fi consemnat în scrierile sale, experienţa lor de viaţă şi de a fi cutezat să scrie şi despre persecuţiile politice din Imperiul de MIjloc. Publicarea povestirii lui Liao Yiwu, refugiat în Germania, tocmai în deschiderea numărului 97 al revistei LETTRE, s-a dovedit de bun augur. Liao Ywu a fost desemnat pe 21 iunie drept laureatul din acest an al Premiului Păcii care va fi decernat toamna cu prilejul Salonului Internaţional de Carte de la Frankfurt pe Main. De notat ar mai fi ( între paranteze) că Herta Müller, laureata Nobelului pentru Literatură, s-a angajat public, în diverse ocazii şi împrejurări, întru apărarea lui Liao Yiwu şi implicit, a scriitorilor oprimaţi din întreaga lume.

Frica şi puterea

De la Machiavelli la Nietzsche urmăreşte Carlo Galli, productivitatea politică a fricii, un sentiment complex, desemnat de o întreagă serie sinonimică în mai toate limbile: teamă, angoasă, spaimă, groază, teroare. Demersul profesorului de politologie de la Universitatea din Bologna porneşte de la premiza că în antichitate frica nu era un sentiment productiv politic, fiind preponderent ancorat în sfera eticii şi a religiei. Abia în epoca modernă se stabilesc complicatele relaţii între frică şi putere în structurile statale, între a încerca şi a induce sentimentul de teamă, culminînd cu teroarea exercitată de sistemele totalitare.

Teama circulă liber sau dimpotrivă, ea este în mod deliberat indusă, cultivată de guverne sau de mass media, dar concomitent, ea continuă să condiţioneze raţional şi emoţional, şi indivizii unei lumi postmoderne .

In lumea noastră globalizată, teama ar fi o reacţie nemijlocită la riscurile care nu mai pot fi identificate şi localizate cu precizie.

Identitatea şi globalizarea

O lume în care identităţile multiple ale unuia şi aceluiaşi individ tind să devină regulă şi nu excepţie, va lua drept reper şi coordonatele etnicităţii. Tendinţa este una globală rezultă din eseul profesoarei de sociologie la Universitatea din Essen, Kristin Surak. Multiculturalismul, fenomenul valorificării globale a identităţii, o determină pe specialista germană să se refere la o industrie a etnicităţii (alimente, modă, muzică, artefacte culturale) care doar în Statele Unite se soldează cu o cifră anuală de afaceri de peste 2 miliarde de dolari. Tendinţa este în creştere…

Mixed media se intitulează încercarea lui Boris Cosici ca, dintr-o succesiune de fragmente de text, citate celebre, scurte impresii şi note personale, să întocmească, într-un patchwork, o eseistică a lumii.

Slăbiciunile Europei

Ucide cînd este slabă, ajută cînd este puternică – aceasta ar fi cea mai simplă definiţie dată acţiunilor Camorrei, mafia siciliană, ale cărei structuri secrete sunt decriptate de jurnalistul William Langewiesche, corespondent de război al mai multor publicaţii între care şi The Atlantic Monthly şi Vanity Fair.

Sub titlul Spania somnambulă, José María Ridao se ocupă de patologia puterii, desluşind morbul populismului, setea de senzaţional, fuga de realitate în societatea spaniolă. Interesante sunt disocierile privind relaţia dintre jurnalism şi politică, polarizarea spectrului politic de către dreapta fără complexe a lui Aznar şi adevărata stîngă a lui Zapatero. Criza economică se datorează, în convingerea autorului, şi unei crize a social-democraţiei. Amplul eseu are însă şi o cuprinzătoare perspectivă europeană: Merkozy nu trebuie înlocuit de Merkollande ci de o Europă fără jocuri de cuvinte şi fără directorate, o Europă în care moneda comună să stimuleze integrarea şi nu regresia şi stagnarea.

In cea mai fierbinte actualitate politică se plasează şi grupajul de analize şi eseuri consacrate Iranului, începînd cu remarcabila schiţă a contururilor unei dictaturi, semnată de Abbas Milani, politolog emigrat în Statele Unite. Crochiul include şi segmente din istoria Iranului. Convingerea autorului este că înainte de a fi occidentală sau orientală, democraţia este umană.

Numărul 97 al ediţiei germane a revistei LETTRE International este ilustrat de tablourile artistei plastice iraniene Minoo Emami, din ciclul „După război”, imagini amintind de creaţiile unor suprarealişti precum René Magritte ori Marcel Duchamp.

Sub semnul muzelor

Mai senin este capitolul relaţiei dintre artă şi psihic. În căutarea sufletului legendarei Marilyn Monroe, sensibilă şi inteligentă, cum o demonstrează publicarea postumă a jurnalului şi poemelor sale, autoarea eseului, Jacqueline Rose, relevă şi fascinaţia pe care o exercita prezenţa fizică a divei.

O arheologie a „songurilor” lui Bob Dylan, funcţia catarctică a flamenco-ului, inflexiunile sensibilităţii lusitane în muzica din Cabo Verde supun reflecţiei cvasi academice creaţii ce ţin mai degrabă de specia divertismentului.

Partea finală a revistei este rezervată, ca de obicei, corespondenţelor semnate şi de astă dată de Sergio Benvenuto, de la Roma, Mihail Ryklin, de la Moscova, Tom Engelhard, de la New-York, Urvashi Butalia, de la New Delhi. LETTRE International fiind o revistă europeană de cultură, parte din eseuri şi analize se regăsesc în ediţiile „naţionale” ale publicaţiei care, de fiecare dată, face cît o carte.