Curtea Constituţională germană respinge legea privind stocarea datelor cu caracter personal

Stocarea fără motiv a datelor cu caracter personal contravine dreptului garantat în Constituţie al prezervării secretului poştal. Toate datele stocate până în prezent trebuie deci şterse, în conformitate cu decizia justiţiei. Sentinţa Curţii Constituţionale pare a fi o victorie pe toate planurile a celor care militează pentru protecţia datelor cu caracter personal.

E însă o izbândă condiţionată. Curtea Constituţională nu a interzis în principiu stocarea datelor cu caracter personal. Doar legea care stă la baza depozitării datelor contravine, în prezent, Constituţiei.

Planurile privind intensificarea supravegherii în numele siguranţei nu dispar definitiv. Dimpotrivă. În decizia actuală a Curţii Constituţionale se găsesc şi indicii privind modalităţile de schimbare a legii în cauză în aşa fel, încât să se conformeze legii fundamentale. În primul rând, datele cu caracter personal trebuie stocate separat, cifrate iar controlul lor să fie transparent. În cazul în care aceste premise sunt îndeplinite, forţele de ordine pot obţine permisiunea de a accesa datele cu caracter personal.

În plus, accesul trebuie să fie aprobat de un judecător, iar persoana verificată trebuie să fie suspectată de o crimă gravă, de exemplu de terorism, de periclitare a vieţii altora, de afectare a sănătăţii sau libertăţii cetăţenilor ori a întregii comunităţi.

Chiar dacă toate aceste condiţii la un loc par a forma un cadru restrictiv pentru accesul la datele cu caracter personal, scepticismul rămâne de rigoare. Statul are tendinţa de a acţiona preventiv în lupta anti-teroristă. În ultimii ani s-a putut observa o creştere a numărului supravegherilor telefonice sau informaţionale. În anul 2008 aceste cazuri au sporit la peste 5300. Iar supravegherile preventive, efectuate în absenţa unor suspiciuni motivate, nici nu apar în statistici. Acest fel de a acţiona nu este de natură a consolida încrederea populaţiei în propriul stat.

Serviciile de Informaţii nu sunt controlate de justiţie ci de o Comisie a parlamentului german, ai cărei membri s-au obligat să nu divulge secretele muncii lor. Totuşi, opinia publică află ocazional, din presă, de greşeli comise bunăoară de Poliţia Judiciară ori de Serviciul federal de informaţii (externe). Este bine că, prin intermediul mass-media, opinia publică are şansa de critica statul şi de a deveni, ca în cazul de faţă, o stavilă în calea tendinţelor guvernamentale de impunere a unor legi de securitate exagerate.

Alte două evenimente mai alimentează optimismul privind rezolvarea judicioasă a problemei stocării datelor cu caracter personal. În primul rând faptul că, din toama anului 2009, Ministerul german al Justiţiei este condus de Sabine Leutheusser-Schnarrenberger. Or, ea însăşi a înaintat o plângere împotriva legii privind stocarea datelor, emisă de fostul guvern şi amendată acum de Curtea Constituţională.

În al doilea rând, de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, parlamentul european are mai multe drepturi de decizie. Comisia Europeană nu mai poate hotărî de una singură când vine vorba de datele cu caracter personal. În luna septembrie 2010, ordonanţa europeană privind stocarea datelor va fi supusă unei verificări atente. Iar decizia judecătorilor germani ar putea fi folositoare în acest proces.

Autori: Marcel Fürstenau/ M.P.
Redactor: Petre M. Iancu