Curtea Constituţională oferă preşedintelui o şansă

Curtea Constituţională a decis marţi, cu unanimitate de voturi, asupra legii privitoare la referendumul de demitere. Pe scurt, preşedintele este demis cu majoritatea voturilor celor care se prezintă la urne, dar cu condiţia ca participarea la vot să depăşească jumătate din numărul total al alegătorilor.

Istoria acestei probleme este foarte încâlcită. Legea iniţială a referendumului (Legea 3/2000) a stabilit la art. 10 o condiţie foarte constrângătoare: ”Demiterea Preşedintelui României este aprobată, dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale”.

În anul 2007 însă, când tensiunea dintre prim-ministrul de-atunci, Călin Popescu Tăriceanu, şi preşedintele Traian Băsescu, atinsese un punct culminant, legea referendumului a fost modificată în aşa chip, încât demiterea să se facă în funcţie de modul alegerii: dacă a fost ales din primul tur de scrutin, demiterea ar fi pretins o majoritate calificată, dacă preşedintele ar fi fost ales în al doilea tur de scrutin demiterea ar fi pretins o altă majoritate.

Subiectul a prilejuit atunci o mare dispută, care a fost tranşată de Curtea Constituţională. Înaltul for constituţional a respins soluţiile legislative prezentate de majoritatea anti-prezidenţială, argumentând că ”statutul juridic al Preşedintelui României este identic, indiferent dacă a fost ales în primul sau în cel de al doilea tur de scrutin”. Cu toate acestea, decizia arăta că legiuitorul este liber să opteze în cazul demiterii preşedintelui pentru o majoritate de voturi relativă, în oricare dintre situaţii.

Guvernul a propus o nouă variantă, contestată la rândul ei, în aşa fel încât soluţia care a fost aplicată la referendumul din mai 2007 a fost consacrată de Decizia 420/2007. Potrivit acelei soluţii, demiterea preşedintelui se putea face cu majoritatea participanţilor la urne. Totodată, Decizia CCR a mai arătat că ”în condiţiile noii reglementări privitoare la demiterea Preşedintelui României, valabilitatea referendumului nu mai este condiţionată de participarea majorităţii persoanelor înscrise pe listele electorale”.

Lupta politică a condus ulterior la o nouă modificare. PDL, îngrijorat de intenţiile opoziţiei exprimate cu tot mai multă insistenţă, a modificat din nou legea prin OUG nr. 103/2009, care revenea la forma iniţială din Legea nr 3 din 2000 şi care pretindea, în cazul demiterii, majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi pe listele electorale.

După schimbarea majorităţii politice în luna mai, USL a iniţiat o întoarcere la condiţiile din 2007, printr-o lege care a fost judecată astăzi la Curtea Constituţională. Parţial, CCR şi-a confirmat propria jurisprudenţă, dar a revenit totuşi la condiţia cvorumului de validare.

În primă instanţă situaţia părea complicată: Ordonanţa guvernului Ponta, care stabilea condiţiile referendumului, se baza în întregime pe deciziile Curţii Constituţionale din 2007. Dar prevederile ordonanţei vin în contradicţie cu noua decizie a Curţii, care reintroduce cvorumul de validare. Nu este prima dată când Curtea dă soluţii diferite în situaţii identice, dar gândirea constituţională este adesea mai complexă decât cea privitoare la aplicarea codurilor judiciare. Cvorumul de participare ar fi menit, mai ales în situaţia internaţională destul de încordată în care se află România, să ofere demiterii preşedintelui o mai certă legitimitate democratică. În orice caz, Guvernul a anunţat că va respecta opinia Curţii, promiţând să pună legile de acord cu deciziile acesteia.

Horaţiu Pepine