Curtea Constituţională pusă la încercare

Adrian Năstase a invocat un articol din Constituţie potrivit căruia Curtea Constituţională arbitrează între autorităţile publice. Fostul premier a susţinut că declaraţia lui Traian Băsescu privind schimbarea preşedinţilor celor două Camere ar reprezenta o situaţie acest fel. Conform articolului 146, din Constituţa României, Curtea Constituţională "soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii".

Juridic vorbind dezbaterea este mai puţin interesantă. La prima vedere cel puţin conflictul este imaginar, întrucît preşedintele Traian Băsescu nu a emis nici un document care să intre în conflict cu autoritatea legislativă, iar voinţa unui preşedinte de Cameră nu poate fi identificată cu voinţa legislativului. Un conflict există, dar nu între autorităţile publice, ci între preşedinte şi liderii opoziţiei. Conflictul este politic si el merită, desigur, toată atenţia.

Ce a dorit însă Adrian Năstase atunci cînd a făcut sesizarea? El pare să fi dorit un test de fidelitate politică. Majoritatea covîrşitoare a membrilor Curţii Constituţionale sînt numiţi după criterii exclusiv politice, iar consecinţele s-au văzut. Cel puţin în trecutul imediat Curtea a luat o decizie dintre cele mai părtinitoare şi mai puţin conforme cu Constituţia. De exemplu, Legea electorală, adoptată cu puţin timp înanite de alegeri, a oferit preşedintelui în exerciţiu dreptul de a candida pe listele unui partid politic. Opoziţia a contestat legea la Curtea Constituţională, dar instanţa a decis în favoarea fostului preşedinte Iliescu, căruia membri acestei Curţi îi datorează cariera.

Să începem cu Petre Ninosu, numit la Curte în 2001 pentru un mandat de 9 ani, nu datorită meritelor sale, ci a prieteniei manifestate faţă de fostul preşedinte Iliescu. Să continuăm cu Nicoale Cochinescu, fost procuror general al României care a pus în aplicare în Justiţie politica de tip comunist a lui Ion Iliescu prin intermediul recursurilor în anulare. Cochinescu, stavilă în calea reformelor, a fost înlăturat cu greu, de fostul ministru al Justiţiei Valeriu Stoica, prin modificarea legislaţiei. În 2001 însă preşedintele Iliescu îl numeşte la Curtea constituţională pentru un mandat de 9 ani.

Şerban Viorel Stănoiu, soţul Rodicăi Stănoiu, ministrul Justiţiei, care a condus politica de restaurare a dinozaurilor în Justiţia românească. El a primit un mandat de 6 ani începînd din 2001. Ion Predescu, jurist şi politician PSD, care a manifestat cele mai dure poziţii cripto-comuniste în domeniul dosarelor de securitate, fiind totodată cel mai abil jurist al anti-reformei; el a fost numit anul trecut pentru un mandat valabil pînă în 2013.

Acsinte Gaspar fost secretar general al Camerei Deputaţilor şi apoi vice-preşedinte de Cameră, un om de mare utilitate în mecanismul legislativ, a fost recompensat pentru serviciile sale, fiind numit judecător la Curtea Constituţională în 2004. În sfîrşit, preşedintele Ioan Vida, vreme îndelungată profesor la “Ştefan Gheorghiu", numit în 2001 pentru un mandat de 9 ani.

Am numit şase judecători din nouă împreună cu preşedintele Curţii, adică o majoritatea zdrobitoare la care cu greu te-ai putea aştepta să ia o decizie corectă dacă ar aduce grave deservicii PSD şi mai ales fostului preşedinte Iliescu.

Decizia Curţii Constituţionale va fi greu de luat din punct de vedere politic, întrucît A. Năstase doreşte probabil să verfice, acum la greu, fidelitatea acestor oameni faţă de cei care i-au numit.