"Dacă toată viaţa ai face acelaşi lucru, ar fi plictisitor"

Thomas Hoepker: Fotografia este, pentru mine, documentare, înainte de toate. Unii au alunecat înspre artă, e limpede. Dar, pentru mine, este mai important ca imaginile să povestească ceva, să relateze despre viaţă, decât să difuzeze sentimentele cuiva şi să se manifeste ca artă. Bine-nţeles că fiecare poate face aşa cum îi place - dar pe mine mă interesează fotografia ca sursă de informare.

Aţi documentat, în imagini, în ultimii 40-50 de ani, o bună parte din istoria omenirii. Nu v-aţi simţit cariera în pericol, în ultima vreme, din cauză că fotodocumentarea a devenit un bun public, la îndemâna tuturor, prin servicii de genul iReport, de exemplu?

TH:

E un moment greu dar şi revoluţionar. Lucrurile se schimbă în jurul nostru - şi la noi, în fotojurnalism, e la fel. Media tradiţionale sunt în criză, câştigă mai puţin, au mai puţini cititori. Lumea s-a mutat pe internet, se informează acolo, acolo citeşte, acolo priveşte imagini - gratuit. În profesia noastră devine tot mai greu să supravieţuieşti. Pe de altă parte, internetul deschide modalităţi incredibile. Fotografia pe hârtie nu mai are importanţa de altădată, noile medii permit accesul fotografiei către oameni din lumea întreagă, cât se poate de rapid. Important este să depăşim dificultatea reinventării noastre, ca fotografi. E drept că, în schimb, putem aduce marfa noastră - fotografiile noastre - direct la consumatori. Nu mai avem nevoie de traseul ocolit, prin edituri şi tipografii. Este o revoluţie şi o evoluţie - şi trebuie să fim foarte flexibili. E provocator - dar e şi periculos.

Nu e prima oară când trăiţi o perioadă în care trebuie să vă reinventaţi. Aţi mai traversat o asemenea revoluţie cel puţin când s-a trecut de la fotografia pe film la cea digitală.

TH:

Dacă toată viaţa ai face acelaşi lucru, ar fi plictisitor. Câteodată îţi ajunge. Au fost momente în viaţă când mi-am spus că mă copiez singur. Trecerea la o nouă tehnică poate fi salvarea. Am încercat uneori să fac şi film, în sensul de imagini în mişcare. Şi mi-a făcut plăcere. Îmi face, de fapt, plăcere să încerc, mereu, câte ceva ce nu am încercat, ceva ce îmi permite să învăţ lucruri noi. Aşa mi se întâmplă, acum, cu internetul. Este un nou mijloc de transport pentru informaţie. Dar ceea ce contează, fie că faci fotografie, fie că faci film, fie că îţi construieşti o pagină de web sau ţii prelegeri însoţite de imagini - ceea ce contează este calitatea imaginilor, a compoziţiei; contează mesajul, povestea pe care o spun imaginile. Şi, toate acestea, într-o prezentare estetică bună.

Vă caută tinerii fotografi aspiranţi. Ce le spuneţi?

TH:

Încerc să le povestesc, celor care vin la mine sau îmi scriu mailuri, încerc să le dau sfaturi. Dacă reuşesc, până la urmă, depinde de fiecare în parte. Eu pot să le ofer câteva reguli de bază, dar în cazul fiecăruia, reuşita depinde de priceperea, de modul de a privi lucrurile. Sunt la Magnum şi avem, în fiecare an, propuneri de colaborare venind dinspre tineri incredibil de buni. Fotojurnalismul este, astăzi, mai viu ca oricând. Doar că nu-l mai vedem decât pe alocuri în reviste. Îl vedem, în schimb, pe net, la festivaluri, îl vedem pe pereţii expoziţiilor.

Mai călătoriţi prin lume?

TH:

Nu la fel de mult ca altădată dar sunt destul de des în avion, pe drumuri. Poate puţin cam prea des.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Rodica Binder