Danemarca a preluat preşedinţia prin rotaţie a UE. Ce valoare mai are astăzi această funcţie?

Danemarca nu are deci mari şanse să devină vioara întâi la nivel comunitar pe durata următoarelor şase luni.

Cu jumătate de an în urmă, Danemarca avea încă o proastă reputaţie în Europa. Vara trecută, guvernul liberal-conservator aflat în acel moment la putere, reintrodusese controalele la frontieră, în ciuda faptului că Danemarca face parte din spaţiul Schengen. În acest spaţiu de liberă circulaţie, din care fac parte majoritatea ţărilor UE şi chiar câteva din afara ei, astfel de controale nu sunt posibile decât în cazuri excepţionale, de forţă majoră. La acea vreme, Joseph Daul, preşedintele Grupului Parlamentar Creştin-Democrat din Parlamentul European, a reacţionat sarcastic la decizia guvernului danez: "Sunt total împotriva acestui sistem, fără îndoială, dar sunt de părere că la o tâmpenie trebuie răspuns cu altă tâmpenie. Deci, dacă dorim cu adevărat să-i protejăm pe prietenii noştrii danezi, atunci Comisia Europeană ar trebui să le elibereze danezilor, care intenţionează să călătorească în alte ţări ale Uniunii, vize de călătorie, din dorinţa de a-i proteja."

Noua coaliţie de la Copenhaga condusă de social-democraţi, formată după legislativele din toamna trecută, a desfiinţat imediat controalele la frontieră, ceea ce a pus la timp capăt tuturor polemicilor, înainte de debutul preşedinţiei daneze a UE. Şefa guvernului danez, Helle Thorning-Schmidt, a numit pentru prima dată în istoria ţării un ministru pentru Afaceri Europene. Acesta este un semnal clar că ea doreşte să continue politica deosebit de proeuropeană a preşedinţiei poloneze a Consiliului din ultimele şase luni. Numai că polonezii, chiar dacă au manifestat entuziasm pentru ideea europeană, nu au avut mare influenţă asupra agendei politice comunitare. Asta fiindcă în clipa de faţă nu mai contează decât aspectele ce ţin de criza euro.

Noul ministru danez pentru Afaceri Europene, Nicolai Wammen, a declarat recent la Bruxelles, că ţara sa preia una din cele mai dificile preşedinţii ale Consiliului, din istoria acestei funcţii prin rotaţie. "Credem că este necesară o strânsă cooperare a tuturor statelor membre, pentru a reuşi să facem faţă marilor provocări cu care ne confruntăm în prezent. Criza va influenţa în mare măsură agenda şi vom face tot ce putem în cadrul rolului ce ne revine, pentru a face Europa să avanseze. Rolul-cheie al preşedinţiei daneze va fi acela de mediator între ţările din interiorul şi din afara zonei euro."

Şi Danemarca se numără între ţările care nu fac parte din zona euro. Acest aspect poate fi "benefic", a declarat recent şefa executivului german, Angela Merkel, după o întrevedere cu Thorning-Schmidt, fiindcă în aceste condiţii, Danemarca ar putea juca un "rol de punte". Dar, cât de importante mai sunt astăzi preşedinţiile prin rotaţie ale Consiliului European? Odată cu semnarea Tratatului de la Lisabona, premierii ţărilor care deţin această funcţie nu mai exercită practic nicio influenţă. Prin Herman van Rompuy, UE are în prezent un preşedinte permanent al Consiliului. Apoi, independent de Tratatul de la Lisabona, echilibrul de forţe în Europa s-a modificat. Pe parcursul crizei euro, Merkel şi partenerul său cel mai apropiat la nivel internaţional, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, au devenit principalii factori de decizie în dauna instituţiilor comunitare. Acest aspect îi nemulţumeşte pe mulţi, între care se numără şi şeful zonei euro, premierul luxemburghez Jean-Claude Juncker. Acesta declara recent: "Cum de se afirmă că ajunge dacă Germania şi Franţa cad de acord asupra unui lucru? Avem de-a face cu 17 guverne, cu 17 state şi cu 17 parlamente." Ca să nu mai vorbim de faptul că UE este alcătuită, pe lângă cele 17 ţări din zona euro, şi din alte 10 care încă nu au aderat la moneda comună.

În rândul ţărilor din zona euro, tensiunile au ajuns la cote paroxistice pe fundalul crizei datoriilor. În primul rând, de la cele şase ţări cu economii solide se aşteaptă ajutoare pentru statele supraîndatorate din sud. Apoi, cel puţin o dată, la începutul anului, Comisia Europeană a mers prea departe cu apelurile sale la solidaritate. Atunci, ministrul de Finanţe german, Wolfgang Schäuble, a declarat revoltat în faţa presei: "Nu este posibil ca solidaritatea europeană să însemne că şase ţări poartă povara solidarităţii şi restul profită de pe urma ei. Noi ne onorăm îndatoririle asumate, dar nu este corect să fim criticaţi, inclusiv cancelarul Merkel, de personalităţi de rang înalt din Europa, pentru lipsă de angajament în favoarea ideii europene. Există lucruri care sunt inacceptabile."

Danemarca, o ţară aflată mai degrabă la marginea fenomenelor ce au loc în UE, are în următorul semestru dificila sarcină de a media între statele bogate ale UE şi cele supraîndatorate, între cele din zona euro şi cele aflate în afara ei. Mari speranţe nu sunt însă puse în preşedinţia daneză. Preşedinţia prin rotaţie nu mai înseamnă azi mare lucru. Multora le pare rău de această evoluţie, dar cei mai mulţi se bucură fiindcă dependenţa de statele naţionale şi de guvernele lor nu mai este atât de însemnată."

Autor: Christoph Hasselbach / Ioachim Alexandru
Redactor: Medana Weident