De ce a eşuat prima democraţie germană

Doar 14 ani a supravieţuit prima democraţie germană. Catastrofa nazistă n-ar fi avut niciodată vreo şansă de a se produce dacă Republica de la Weimar nu s-ar fi prăbuşit atât de jalnic, dacă unele din carenţele acestei democraţii nu i-ar fi netezit lui Hitler calea spre putere. La 30 ianuarie 1933, Adolf Hitler avea să devină cancelarul Germaniei.

Cu doar 15 ani înainte, totul începuse cât se poate de promiţător. La 9 noiembrie 1918, deci imediat după înfrângerea Germaniei în primul război mondial, social-democratul Philipp Scheidemann îşi chema compatrioţii, "muncitori şi soldaţi", să conştientizeze importanţa prăbuşirii monarhiei şi să salute noile timpuri. "Vechea, putreda monarhie s-a prăbuşit, trăiască noua republica germană", avea el să exclame fericit şi optimist.

Că noii entităţi avea să i se spună "Republica de la Weimar" se datorează faptului că membrii Adunării Naţionale, care au elaborat timp de 5 luni noua Constituţie a republicii, au deliberat în tot acest răstimp în incinta teatrului din oraşul lui Goethe.

Pentru prima dată în istorie, Germania îşi oferea o lege fundamentală care nu mai ţinea cont de clasele sociale şi le atribuia femeilor aceleaşi drepturi ca bărbaţilor. Pentru prima oară se consfinţea libertatea de opinie şi dreptul tuturor de a se întruni şi de a practica liber comerţul şi orice meserie. Noua constituţie garanta de asemenea libertatea presei şi cea religioasă.

Părea ireproşabilă. Şi totuşi includea o prevedere care s-a dovedit fatală. Constituţia Republicii de la Weimar aloca preşedintelui Reichului prerogative excesive. Şeful statului avea să se prevaleze de ele spre a-i preda puterea lui Hitler.

Fireşte, această eroare constituţională n-a fost decisivă pentru naufragiul democraţiei. La urma urmei, câtă vreme un preşedinte şi compatrioţii săi rămân în majoritatea lor ataşaţi valorilor democraţiei, statul liberal va rezista.

Ca democraţia Republicii de la Weimar să eşueze a mai fost nevoie de varii elemente. De pildă de o populaţie profund nemulţumită economic şi politic, de certurile interminabile dintre partide, de ascensiunea fulgerătoare a unor mişcări extremiste de dreapta şi de stânga precum şi de forţe conservatoare profund ostile societăţii deschise.

Autor: Marlis Schaum şi Petre Iancu
Redactor: Cristian Ştefănescu