De ce atîtea lacrimi?

Ne este oare îngăduit să fim stînjeniţi de stăruinţa tristeţii generale pe care a produs-o sinuciderea lui Robert Enke? De ceremonia de doliu desfăşurată pe stadionul din Hanovra, transmisă în direct de cinci posturi de televiziune? Da, ne este îngăduit! Căci, dimensiunile acestui doliu public ca şi stilul relatărilor, nu au fost totdeauna adecvate .Empatia manifestată, condoleanţele adresate familiei au fost determinate şi de maladia regretatului fotbalist, de angoasa ratării, de presiunea obligativităţii succesului pe care el le-a resimţit. Sentimentul suprasolicitării, constrîngerea de a funcţiona ireproşabil – fac parte, pentru mulţi dintre noi, din realitatea de zi cu zi , în care nu mai există loc pentru cei slabi, mai cu seamă în sistemul sportului de performanţă, orientat exclusiv spre succes - scrie cotidianul NEUE OSSNABRÜCKER ZEITUNG la acest început de săptămînă.

BADISCHE ZEITUNG crede că martiriul prin care sportivul chinuit de depresiune i-a fost dat să treacă, are o valoare simbolică pentru vremurile în care trăim.

Sinuciderea unui sportiv de excepţie mobilizează tristeţea a milioane de oameni constată TAGESZEITUNG, şi fiindcă tragedii asemănătoare sunt între timp la ordinea zilei dar şi fiindcă tot mai mulţi oameni îşi dau seama că propriile lor performanţe nu mai contează.

Totuşi, trebuie să ne întrebăm ce fel de societate este aceea care nu manifestă înţelegere şi pentru cei slabi, deşi este puţin probabil ca după îndurerarea, după consternarea generală provocată de sinuciderea lui Enke, se va produce un act de reflecţie colectivă asupra sistemului însuşi, conchide ziarul citat.

Pe stadioanele arhipline mingea se va rostogoli pe mai departe, pentru goluri şi puncte, pentru mulţi, foarte mulţi bani -scrie FLENSBURGER TAGEBLAT şi adaugă: bani care nici lui Robert Enke nu i-au putut veni în ajutor.

Măcar social democraţii germani, aflaţi într-o derivă din care recentul lor congres ca şi schimbul de generaţii la conducere ar trebui să-i scoată la liman, lansează un manifest împotriva egomaniei , împotriva celebrării aşa numitului homo economicus – rezultă dintr-un comentariu publicat în cotidianul DIE WELT.

Mai greu de aflat va fi însă o linie politică internă a partidului social-democrat, seducătoare pentru alegători, notează SÄCHSISCHE ZEITUNG.

Încercările de a atrage de partea partidului social–democrat clasa de mijloc nu par a fi sortite succesului. Fiindcă şi Angela Merkel a făcut programatic, în numele partidului creştin-democrat, ochi dulci clasei de mijloc, iar aceasta cu un an în urmă, dă de înţeles, în articolul său de fond, FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG.

Situaţia de „pat politic” din România, înfruntarea dintre preşedintele Băsescu şi opoziţia parlamentară, majoritară, face puţin probabilă şansa formării unui guvern înainte de alegerile prezidenţiale de la 22 noiembrie, constată NEUE ZÜRCHER ZEITUNG. Ziarul elveţian atrage atenţia şi asupra consecinţelor economico-financiare ale actualei stări de fapt.

Trebuie să învăţăm să convieţuim acum şi cu ţări care sute de ani nu au influenţat în vreun fel mersul istoriei noastre crede cotidianul ungar MAGYAR NEMZET, comentînd spectaculoasa emergenţă economică a Chinei şi Vietnamului. Ţări care, fără a fi renunţat la comunism, au scăpat de sărăcie. Spre Asia se îndreaptă şi privirile actualului preşedinte american.

Obama nu este primul preşedinte de culoare la Casa Albă ci el are şi rădăcini asiatice – atrage atenţia ziarul LE PROGRES, recomandîndu-le cititorilor să se obişnuiască cu ideea enunţată de altfel clar şi răspicat de însuşi şeful de stat american la sosirea sa în Imperiul de Mijloc:„Relaţiile între Statele Unite şi China vor domina secolul XXI” .

Ceea ce deja se întîmplă – opinează EL PAIS, atrăgînd atenţia şi asupra faptului că regimul comunist de la Beijing este cel mai mare bancher al Statelor Unite.

Rezultanta, la scara economiei mondiale, a acestei mezalianţe, dintre doi parteneri cum nu se poate mai nepotriviţi, remarcă KLEINE ZEITUNG ar fi următoarea: beţia consumului american plus nebunia exportului chinez –deduce - de astă dată TAGES-ANZEIGER. Ziarul elveţian mai crede că preşedintele Obama ar putea, cu mîna pe inimă, să declare că ambele metehne sunt la fel de dăunătoare omenirii.

Cît de deranjantă poate fi celebritatea se poate afla dintr-un articol publicat în SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, intitulat „Capitulare în faţa Audimax-ului”. În registru tragi-comic cronica lecturii susţinute de Herta Müller, laureata Nobelului pentru Literatură, la Universitatea din München, în faţa a 800 de persoane este şi o foaie de observaţie a stării de disconfort provocate persoanelor sensibile de formele intempestive, necruţătoare, ale gloriei.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Petre Iancu