De ce explodează preţul petrolului

TAGESSPIEGEL scrie negru pe alb că explozia preţului barilului de petrol prevesteşte de fapt sfîrşitul, fiind evident vorba de epuizarea iminentă a uneia din cele mai preţioase resurse naturale.

Iar în pragul sfîrşitului, preţurile aurului negru vor deveni astronomice. DIE WELT nu interpretează evoluţia ca pe o fatalitate ci ca pe rezultanta unor factori politico-economici: eroismul de paradă al preşedintelui Chavez, luptele tribale din Nigeria, programul nuclear iranian, stabilitatea saudită, starea oleoductelor, a rafinăriilor şi a flotei de petroliere, pirateria, premiile de asigurări, evoluţia climei, creşterea economică a Chinei, stabilitatea Rusiei,criza financiară din Statele Unite şi aşa mai departe.

Iar editorialistul Michael Stürmer, în paginile aceluiaşi ziar, constată: dacă în vechime preţul pîinii dădea tonul, azi preţul petrolului este cel care o face. Mai selectiv în căutarea cauzelor,WESTDEUTSCHE ZEITUNG consideră că dacă în precedentele crize ale petrolului arabii erau cei care doreau să penalizeze occidentul, astăzi speculanţii sunt cei profită .Dar din fericire , puternica monedă euro este cea care deocamdată îi fereşte pe consumatorii din republica federală de efectele nefaste ale creşterii preţului ţiţeiului pe piaţa mondială. RECKLINGHAUSER ZEITUNG recomandă cititorilor un set de reţete deja verificate de reducere a consumului de energie fosilă, reţete pe care unii dintre cei care au avut parte de binefacerile comunismului le cunosc deja pe de rost : renunţarea la deplasările cu automobilul şi îmbrăcarea de haine groase.

Dar în timp ce cetăţeanul de rînd suspină sau se enervează citind preţurile afişate la benzinării, statul îşi freacă mîinile bucuros scrie cotidianul flamand HET LAATSTE NIEWS, explicînd şi de ce: din fiecare dolar adăugat preţului barilului de ţiţei la New-York, statul cîştigă între doi şi şase cenţi. Nu-i de mirare că sub povara impozitelor, consumul scade.

Cine are cel mai mult de suferit de pe urma actualei explozii a preţului energiei fosile? LE MONDE crede că ţările sărace ale lumii. Ce-i de făcut? THE GUARDIAN de la Londra recomandă formele alternative de energie şi deplînge faptul că lumea de azi este încă extrem de dependentă de ţiţei.

Schimbarea politicii energetice devine aşadar nu numai iminentă ci şi imperativă .

O schimbare doresc şi americanii în anul electoral 2008, o schimbare a stilului, a clasei politice, a figurilor şi a generaţiilor pe scenă remarcă LA REPPUBLICA şi menţionează că indiferent cine va ajunge preşedinte al Statelor Unite, va trebui să restabilească prestigiul Americii şi să recucerească simpatia caldă de care a avut ea parte în plan internaţional înainte de era Bush. Viitorul preşedinte şi programul său este important pentru noi toţi consideră cotidianul francez LA CROIX şi explică de ce: pentru a face faţă unei noi Rusii tot mai arogante, unui adversar economic super-greu – China, animată şi de ambiţii diplomatice şi unor europeni care nu reuşesc să vorbească cu o singură voce şi să acţioneze concertat.