1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

De ce nu pot fi reformate partidele

George Arun21 februarie 2013

Toate partidele din România postdecembristă au fost şi sunt constituite din grupări, din facţiuni care se luptă în interiorul acestora, dar nu pentru reformarea şi modernizarea partidelor, ci pentru putere.

https://p.dw.com/p/17ilO
Călin Popescu Tăriceanu, un reformist cu şanse reduse
Călin Popescu Tăriceanu, un reformist cu şanse reduseImagine: AP Photo

Grupările reformiste, acolo unde există, sunt reprezentate de atît de puţini politicieni vizibili, încît acestea nu au nici o şansă de a determina o reformare a partidului.

Evenimentul politic cel mai apropiat, Congresul PNL de la sfîrşitul acestei săptămîni, va dovedi că grupul reformiştilor liberali în frunte cu Chiliman, Tăriceanu, Orban, Moisescu nu va avea nici o şansă să impună o democratizare a conducerii partidului, între altele prin alegeri uninominale şi desemnarea candidatului la prezidenţiabilele din 2014 prin votul delegaţilor.

Ultima mişcare politică pe care a făcut-o actualul preşedinte al PNL, Crin Antonescu, înaintea congresului a fost aceea de a-l coopta în rîndul partidului pe primarul Sibiului, Klaus Johannis. El a declarat că va cere o derogare astfel încît Johannis să poată candida la o funcţie în conducerea partidului, chiar dacă primarul Sibiului va avea o "vechime" în PNL de doar două zile.

Ce înseamnă cooptarea în PNL a lui Klaus Johannis, şi mai ales în aceste zile premergătoare congresului?

Aparent, o încetare a ostilităţilor între grupul disident şi actuala conducere a partidului controlată de Crin Antonescu. În realitate, gestul politic al lui Antonescu are o miză mai mare şi pe termen lung. Şeful liberalilor a declarat de altfel că profilul lui Johannis este potrivit pentru a deveni prim ministru, adăugînd însă că nu se pune această problemă în actualul mandat al lui Victor Ponta.

Ideea este că la Congresul PNL nu trebuie să ne aşteptăm la nici o surpriză în ceea ce priveşte modificarea statutului partidului şi la alegerea unui organism de conducere mai puţin centralist decît cel de acum.

Să trecem acum la Congresul PDL, anunţat pentru 23 martie. Pînă acum şi-au anunţat candidatura la preşedinţia partidului actualul preşedinte Vasile Blaga şi fostul ministru Elena Udrea. Într-o intervenţie televizată, preşedintele Traian Băsescu a susţinut-o făţiş pe Elena Udrea, afirmînd că partidul trebuie condus de oameni tineri de patruzeci de ani şi că PDL sub Vasile Blaga va deveni un fel de FSN.

De altfel, Elena Udrea a recunoscut că înainte de a-şi anunţa candidatura a discutat la telefon cu preşedintele, însă a precizat că Traian Băsescu nu i-a cerut să candideze. "Cred că PDL este la momentul în care va trebui să intre singur în epoca post-Traian Băsescu, epoca în care PDL poate să cîştige singur alegerile", a spus Udrea. Desigur că nu putem acorda credit declaraţiilor politicienilor, cu atît mai puţin atunci cînd aceştia sunt implicaţi într-o luptă politică. Rămîne însă întrebarea de ce s-a implicat preşedintele Băsescu în susţinerea Elenei Udrea la şefia PDL şi de ce nu a făcut acelaşi lucru pentru reformiştii din partid, începînd cu Monica Macovei şi Cristian Preda?

Cert este că la Congresul PDL Vasile Blaga va ieşi învingător iar grupul reformiştilor nu va avea nici un cuvînt de spus, chiar dacă în perioada următoare, aşa cum anunţă unele surse din partid, Monica Macovei îşi va anunţa candidatura.

Lipsa de succes a grupurilor reformiste din partidele noastre se datorează în primul rînd conducerii centraliste, bazate pe subordonarea conducerii filialelor faţă de centru din motive clientelare iar nu din raţiuni politice.