De ce rămân România şi Bulgaria sărace şi în UE?

Unul din cele două articole de fond ale influentului Frankfurter Allgemeine Zeitung este dedicat "locatarilor pivniţelor". Nu este vorba doar despre "imigranţi ai sărăciei", iar cine se limitează la a explica astfel noul fenomen migraţionist "ascunde o bucată murdară din istoria Europei". Instituită la nivel comunitar în 2005, "Decada integrării romilor" a avut alte consecinţe decât cele calculate: "o parte din euro s-au rătăcit prin Valahia, multe dintre fondurile puse la dispoziţie la Bruxelles nici măcar nu au fost accesate", notează FAZ. Când vorbeşte despre idei preconcepute, ziarul german admite că două treimi dintre locuitorii Republicii Federale nu ar dori să fie vecini cu o familie de romi, iar jumătate sunt convinşi că este vorba despre un grup etnic de la natură criminal. Deşi au fost cinci sute de ani marginalizaţi şi goniţi de peste tot, deşi au fost victime ale nazismului şi ţintă a rasismului inclusiv în anii post-belici, ţiganii continuă să fie trataţi cu şabloane. Antiţiganismul nu a avut parte de riposta dură a societăţii de care a beneficiat antisemitismul. Cele 11 milioane de romi ce trăiesc în Casa comună Europa sunt locatarii pivniţei şi nu e de mirare că au ajuns în timp să nu mai aibă încredere în stat ci doar în familiile lor.

Cel mai recent pogrom împotriva lor a fost săvârşit de albanezii din Kosovo: o sută de mii de romi au plecat de acolo, la sfârşitul anilor 90, au fost primiţi în Germania ca refugiaţi de război dar nimeni nu a stat să analizeze cauzele reale ale fugii acestora, mai notează comentariul din Frankfurter Allgemeine Zeitung. Iar istoria recentă nu le e neapărat favorabilă: buldozerele care i-au alungat din Franţa, sau, din Italia, pistoalele şi incendiile sunt două exemple. Şi nu e - cum spun Bucureştii - că cei mai mulţi sunt nomazi neintegraţi: "cei mai mulţi locuiesc în sărăcie, trăind de la o oportunitate de muncă la alta sau vagabondând dintr-o asistenţă socială într-alta", mai notează FAZ, care constată cercul vicios al sărăciei în care romii sunt captivi. Şi nu vor ieşi din acest blocaj prea curând; nevoia de a supravieţui (şi asta zilnic) este mult mai importantă decât gândul la educaţie sau la un loc de muncă. În condiţiile actuale, le este mai rentabil cerşitul în Alexanderplatz şi "Oh, Champs-Elysees" cântat de o mie de ori pe zi în tramvai şi metrou. "Europa", conchide FAZ, "trebuie să îşi ia în serios concetăţenii romi şi să nu îi mai trateze ca ultima hoardă de sălbateci. Iar romii trebuie să îşi înveţe drepturile cetăţeneşti dar şi obligaţiile".

După reportajul de ieri, Die Welt vine cu articolul de fond, editorialul zilei, dedicat aceluiaşi subiect: marile familii care generează nesiguranţă optică şi psihologică în diverse cartiere ale unor oraşe. Autorul porneşte de la maşina de gunoi care vine de mai multe ori pe săptămână în zonele cu probleme şi doar o singură dată la plătitorul obişnuit de taxe (pentru că oraşul nu are mai mulţi bani) şi ajunge să ceară drepturi egale pentru toţi. Şi, aceasta, cu multă grijă, pentru că politicianismul poate face mult rău întregii idei europene. Şi nu neapărat din raţiuni rasiste, ci pentru că s-ar putea instaura impresia că întregul aparat birocratic, de la administraţiile locale până la Bruxelles, nu reuşeşte exact ceea ce trebuie să garanteze: drepturi egale pentru fiecare în parte. Articolul din ziarul berlinez este scris într-o manieră foarte alunecăcioasă, încât uneori nici nu îţi mai dai seama dacă anumite construcţii de fraze sunt în folosul argumentaţiei sau se constituie în derapaje. Mai ales când autorul aminteşte de diplomaţia de culise purtată după 1990 de guvernul federal: regii romilor vest-europeni fuseseră mobilizaţi să obţină de la omologii lor români repatrierea marilor familii care au profitat de căderea comunsimului şi deschiderea graniţelor. Să fie oare soluţia propusă de editorialistul ziarului Die Welt cheia noii probleme cu care se confruntă Europa?

La Viena, Die Presse încearcă să afle de ce rămân România şi Bulgaria sărace şi în Uniunea Europeană. Întrebarea vine în contextul "imigraţiei sărăciei" şi al crizei politică de la Sofia. "O schimbare reală nu s-a petrecut mult timp de-a lungul anilor 90" în cele două ţări scăpate ultimele din dictatura comunistă. Şi nu doar moştenirea mizeriilor industriale sovietice au întârziat renaşterea ci şi corupţia celor care au ajuns la putere şi s-au preocupat să rupă din feliile privatizărilor. Între timp, Bulgaria şi România sunt membre UE. Dar nu au reuşit să pună pe picioare o justiţie independentă şi nici nu au dus până la capăt combaterea corupţiei. A mai venit şi unda de şoc a crizei izbucnite în 2008, care a pus pe butuci întreaga dezvoltare a infrastructurii; nici ispita salariilor mici nu a mai atras investitori. Spre deosebire de copiii problemă din sudul Europei, Bulgaria şi România au reuşit să menţină o oarecare stabilitate financiară - dar, aceasta, cu preţuri şi nelinişti sociale mari, aminteşte Die Presse.

Tageszeitung, publicaţia apropiată de cercurile ecologiste de la Berlin, relatează despre incidentul petrecut la Muzeul Ţăranului Român, unde poliţia a asistat indiferentă la modul în care un grup de militanţi ortodocşi au scos din sala de proiecţii video asistenţa care urmărea un film nominalizat la Oscar şi laureat cu Globul de Aur, proiectat în cadrul unei serii de evenimente dedicate Lunii LGBT. Puşi la zid alături de evrei şi masoni, homosexualii sunt acuzaţi de ani de zile că perturbă familia tradiţională românească şi distrug valorile naţionale fundamentale creştin-ortodoxe, scrie TAZ, notând că de data aceasta s-a strigat "Moarte homosexualilor".