De la Bruxelles la Junimea ieşeană

Cei trei au lansat un program politic în 35 de puncte pe baza căruia ar dori să depună o moţiune la Convenţia partidului din luna mai. Este pentru prima dată când cineva propune idei mai înainte de a se propune pe sine. Şi de aceea apariţia acestui manifest politic merită toată atenţia.

Există zvonuri în PDL că se lucrează şi la alte moţiuni, dar până acum nu se ştie mai nimic despre ele. Aşadar, vrând-nevrând, dezbaterea va începe de la ideile cuprinse în acest program, chiar dacă, în aparenţă, ele vor fi ignorate.

În linii mari, manifestul în 35 de puncte nu aduce noutăţi spectaculoase, dar pune totuşi laolaltă mai multe idei legate de marile probleme care frământă de la o vreme politica românească.

Pe scurt, platforma "Celor 3”, propune un stat implicat mai puţin în economie, reducerea impozitelor şi o disciplină fiscală severă, o protecţie socială selectivă.

Cât priveşte organizarea constituţională, programul lor se pronunţă pentru o regândire a tuturor componentelor, de la raporturile intre puteri la organizarea administrativ-teritorială şi până la sistemele electorale.

În partea de “doctrină economică”, Cei 3 urmează fidel linia preşedintelui Traian Băsescu, care s-a prounţat recent în favoarea pactului Euro plus, propunând totodată o limitare a deficitului bugetar prin Constituţie. Dorinţa Celor 3 de a se afilia preşedintelui este evidentă, deoarece nici unul dintre ei nu are competenţa personală de a argumenta în favoarea unor propuneri atât de controversate.

A contat mult însă şi ambianţa recentă din Uniunea Europeană acolo unde ideile privind coordonarea politicilor bugetare au avut câştig de cauză. Fostul ministru de finanţe, Ionuţ Popescu, a anunţat că se afiliază manifestului Celor 3, dar el nu a participat la redactarea lui.

Constituţia şi reforma radicală a Justiţiei

În alte privinţe, adică în domeniul lor propriu de activitate, Cei 3 par mai dezinvolţi şi capabili totodată să ia distanţă faţă de autoritatea preşedintelui. În ce priveşte Constituţia, de pildă, este remarcabil că au evitat propoziţia-şablon referitoare la aplicarea neîntârziată a referendumului de desfiinţare a Senatului. Aici se vede indiscutabil mâna lui Cristian Preda, care a formulat mereu propriul punct de vedere cu privire la acest subiect.

La punctul 13 al programului se arată că “Reforma constituţională trebuie să aibă ca scop clarificarea funcţională a regimului, şi nu o modificare inspirată exclusiv de una dintre crizele recente". Se simţea însă nevoia unor opţiuni clare pentru că, în afară de reticenţa faţă de reforma intempestivă a preşedintelui Traian Băsescu, nu se înţelege bine ce anume este supus aici dezbaterii.

Cu siguranţă, însă, partea forte a programului rezidă în propunerile privitoare la Justiţie, care reprezintă probabil contribuţia Monicăi Macovei. Este un program expus succint, dar care cuprinde o reflecţie amplă şi îndelungată asupra sistemului judiciar românesc. Pe scurt, manifestul conţine o reformă menită să schimbe radical nu doar modul de funcţionare al Justiţiei, dar şi componenţa umană a magistraturii.

Este o continuare, de fapt, a programului de reforme început în 2005 şi rămas neterminat din motive politice cunoscute. Acum când, graţie WikiLeaks, s-au publicat şi anumite depeşe diplomatice americane se vede ceva mai bine amploarea reformei gândite de echipa Macovei şi poate mai ales natura rezistenţelor pe care le-a întâmpinat.

E de semnalat partea privitoare la securitatea internă din Justiţie (SIPA) care a fost desfiinţată de ministrul Monica Macovei în 2005.

Din telegramele americane aflăm însă că SIPA “avea scopul de a spiona vieţile private ale judecătorilor, procurorilor, oficialilor din instanţe şi chiar ale cetăţenilor de rând”. Dar mai aflăm şi faptul că, ulterior, ministrul Cătălin Predoiu dorise să reînfiinţeze serviciul căruia, în anumite cercuri, i se simţea pesemne lipsa.

Poze doctrinare şi emfază "poetică"

În sfârşit este greu de cuprins aici un program care abordează toate domeniile vieţii publice, dar ar trebui poate să semnalăm şi anumite slăbiciuni, care sunt de natură nu să stimuleze, ci mai curând să inhibe dezbaterea. De exemplu programul spune că regionalizarea nu trebuie făcută pe criterii etnice, dar, în afară de polemica implicită cu UDMR, nu aflăm în ce ar consta cu adevărat regionalizarea.

E vorba de o redefinire teritorial-administrativă sau doar de o simplă redesenare pe hartă a euro-regiunilor, trasate încă din 1999? Întrebarea e de maximă importantă, dar ea rămâne fără răspuns.

Dar poate că cel mai ceţos capitol este cel referitor la orientarea doctrinară. Manifestul admite nevoia ca toate curentele dreptei să fie conţinute, dar nu explică cum s-ar putea ele armoniza.

În sfârşit apar aici trimiteri surprinzătoare, care ar pretinde clarificări amănunţite. Se spune bunăoară că ar fi vorba şi de includerea orientării conservatoare "în sensul tradiţiei politice româneşti de la finele secolului al XIX-lea".

La ce se referă mai exact? La teoria junimistă a formelor fără fond? La progresismul aristocratic al unui Theodor Rosetti sau P. P. Carp? S-ar putea poate găsi acolo un îndemn general, o anumită înţelegere a patriotismului, dar altfel ideile acestora nu au cum să-şi găsească astăzi o utilitate imediată.

În orice caz, pentru pragmatismul Monicăi Macovei sau al lui Cristian Preda este o referinţă cel puţin ciudată, care pare o nefirească poză emfatică.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Petre M. Iancu