De la Nicolae Ceauşescu la Traian Băsescu

De cînd l-am executat pe preşedintele Nicolae Ceauşescu fără proces, acum 20 de ani, şi pînă cînd l-am reales pe preşedintele Traian Băsescu, tot fără proces, anul trecut – mă refer desigur, în cazul din urmă, la un proces corect şi fără complicităţi şi ingerinţe politice în Justiţie, un proces care să îl incrimineze sau dimpotrivă să îl dezincrimineze definitiv şi irevocabil pe actualul şef al statului în legătură cu implicarea sa în vînzarea flotei comerciale române - nimic serios nu s-a întîmplat în adîncul fiinţei celor mai multora dintre români.

Nu întîmplător m-am referit la cele două procese care ne lipsesc, Ceauşescu şi Băsescu, procese de care ducem lipsă. Desigur că ne mai lipsesc mii, zeci de mii de alte procese – mă refer la procese în Justiţie –, şi ne lipsesc în chip vital milioane de procese de conştiinţă, milioane de procese morale: individuale sau colective.

Am pomenit lipsa procesului preşedintelui comunist Nicolae Ceauşescu şi lipsa procesului preşedintelui popular Traian Băsescu, acestea trasînd cele două limite între care cei mai mulţi români am trăit orbi la tot ce înseamnă atitudine civică şi comportare comunitară, surzi la tot ce înseamnă minciună şi demagogie politică, inerţi la tot ce înseamnă propăşirea ciocoimii post comuniste.

Iar eu cred că am trăit astfel, adică orbi, surzi şi nemişcaţi, altfel spus sprijiniţi în cîrjele statului şi ale sistemului clientelar, pentru că un rău adînc a rămas în fiinţa noastră încă de cînd am construit, cauţionat iar mulţi dintre noi am propăşit comunismul. Nu de dragul ideologiei comuniste, nu din credinţa unei lumi mai bune şi mai drepte, ci strict în folos personal.

Am fost, altfel spus, mulţi dintre noi profitori pe spinarea altora şi aşa am rămas şi acum, cu răul acesta în noi. Numai aşa îmi pot explica lipsa noastră de reacţie în faţa problemelor majore care privesc comunităţile de orice natură; ori în faţa minciunii şi demagogiei politicienilor; ori în faţa ciocoilor vechi de extracţie comunisto-securistă şi a ciocoilor noi – aceştia din urmă, cîtă frunză şi iarbă, în cîrdăşie fie pe bază de rudenie, fie pe bază de relaţii bilaterale în zona politicului cu vechea ciocoime formată în perioada comunistă şi consolidată în mandatele lui Iliescu şi nu numai ale lui.

Atîta putem noi, românii: după 20 de ani de buimăceală şi "lasă-mă să te las" vecină cu lenea, să vină nu Regele Mihai, nu Corneliu Coposu, nu Ion Raţiu, ci Traian Băsescu, preşedintele nostru cu un proces lipsă, şi să ne spună, arătîndu-ne şi biciul pe care criza actuală ni-l tot pocneşte deasupra capetelor, că aşa nu se mai poate.

Ori punem osul la treabă şi în plus ne rezolvăm fiecare şi procesele "interne" pe care le avem, ori intrăm şi în faliment financiar, pe lîngă falimentul moral a cărui vindecare, dacă va fi, e sigur că va fi una de lungă durată. Eu, unul, nu cred să o mai apuc.

Autor: George Arun
Redactor: Rodica Binder