De la Trabant la Golf şi retur

Din punct de vedere economic Republicii Federale îi merge bine. Iar unele landuri din fosta Germanie comunistă beneficiază de relansare chiar mai mult decît unele regiuni din vest. In ansamblu, numărul şomerilor a scăzut, iar datoria publică a încetat să sporească. In ciuda eforturilor implicate de repunerea pe linia de plutire a Germaniei răsăritene, ţara reunificată a izbutit să-şi croiască din nou drum spre plutonul fruntaş al Uniunii Europene. Ce n-a reuşit totuşi este distribuţia optimă a profiturilor asigurate de creşterea economică. Nu toţi cetăţenii au profitat direct de pe urma ei. Iar acest insucces n-a rămas fără efect asupra stării de spirit a germanilor.

Diagnosticul sociologilor e univoc. Potrivit lor, la 17 ani de la reunificarea Germaniei nu domneşte încă nici pe departe armonia între cetăţenii din răsăritul ex-comunist al ţării, şi cei din apusul ei. Mulţi germani din est par a fi jenaţi de transferul în fosta RDG a miliardelor de dolari pompate de cei din vest pentru relansarea regiunilor din fostul stat comunist. Cît despre cei din vest, aceştia par să se fi consacrat cu trup şi suflet studierii estgermanilor, care au devenit între timp fiinţele din insectar supuse celor mai asidue cercetări efectuate pe planetă. Pedagogii şi criminologii au analizat de pildă urmările educării uniforme a copiilor din răsărit. Alţi savanţi s-au consacrat examinării secretelor legate de intensitatea ieşită din comun a vieţii amoroase a estgermanului de rînd. In fine, cerneală imens de multă a curs pe marginea dosarelor fostei poliţii politice comuniste estgermane, STASI.

Cu toate acestea, reunificarea germană a rămas în bună măsură o chestiune unilaterală. Ani la rînd, vestgermanii n-au avut de-a face cu ea decît în dubla lor calitate de ocupanţi ai posturilor cheie în noile landuri germane şi de donatori ai miliardelor investite în ele. Atîta doar că, ddată cu accesul la cîrma statului al estgermanei Angela Merkel, celor din vest nu le-a mai rămas decît calitatea de furnizori de bani.

In fapt, dilema zilei reunificării este următoarea. Deşi e, oficial, o zi de sărbătoare a tuturor germanilor, ea nu-i priveşte direct decît pe cei din est. Fiindcă viaţa acestora din urmă s-a schimbat din temelii în timp ce în vest nu s-au împuţinat decît banii.

In ce-i priveşte, estgermanii se bucură de libertăţi la care mai nimeni nu vrea să renunţe. Încît dorinţa unora de a reveni la sistemul comunist e cam la fel de serioasă precum graba aceloraşi de a renunţa benevol la un Volskwagen în favoarea unui Trabant.

Şi cum se simt cetăţenii din vest? Unii îşi mai amintesc de entuzisamul cu care s-au repezit la Berlin în ziua căderii zidului. Alţii ar face cu bucurie chetă pentru a reconstrui zidul prăbuşit, de tare ce a ajuns să-i enerveze estul postcomunist. Realitatea e că nu sunt mulţi cei din vest care ar putea explica în ce măsură reunificarea a schimbat ceva în viaţa lor. Ceea ce nu e de mirare, devreme ce estul a devenit de mult un fel de prelungire a vestului.