De Niro la 65 de ani

Până şi cei mai teribili „copii teribili” ai cinematografiei americane au şansa de a ajunge la vârsta senectuţii. Robert de Niro a împlinit duminică o vârstă de-a dreptul respectabilă.

Născut în 1943, în cartierul new-yorkez Littly Italy, acea mică Italie înghiţită între timp de Chinatown, Robert de Niro şi-a descoperit de timpuriu vocaţia. Ca şcolar s-a bucurat de mult succes vârât în blana leului cel laş din "Vrăjitorul din Oz".

Devenit adult, de Niro a strălucit în personaje din care frica a părut să fie evacuată integral spre inimile cât un purice ale cinefililor.

Maestru necontestat al aşa-numitului „method acting”, de Niro s-a raliat ca adolescent unor mici trupe de teatru, pentru ca apoi să-şi perfecţioneze geniul empatic în legendara şcoală de actorie a lui Lee Strasberg şi a Stellei Adler.

La 30 de ani de la turnarea, pe cele mai sumbre străzi ale New Yorkului, a unui film de o stringenţă tragică greu de egalat, precum "Taxi Driver", Robert de Niro a ajuns să fie unanim considerat drept unul dintre cei mai valori artişti de film ai Hollywoodului. Capacitatea sa de a-şi înţelege în profunzime personajele – adesea oameni fracturaţi, situaţi la marginea cutumelor uzuale, ori în afara legii şi a societăţii - şi de a le acorda un glas credibil i-a adus porecla binemeritată de „cameleon”.

Lumea celei de-a 7-a arte îi datorează între altele încarnarea nefericitului destin al celebrului boxer Jake La Motta, în "Raging Bull", un rol, pentru care actorul a învăţat boxul şi şi-a însuşit ticurile modelului său, petrecând un an întreg împreună cu bătrânul campion. Pentru a-l reprezenta în faza lui târzie, de Niro nu s-a dat în lături să se îngraşe 25 de kilograme, o decizie cu totul insolită pe-atunci.

Cu "Raging Bull", de Niro şi-a adjudecat cel de-al doilea Oscar. Primul îi revenise încă din 1975, pentru spectaculoasa întrupare a variantei juvenile a "Naşului", Vito Corleone, film în care de Niro a izbutit cu brio să ţină piept presiunii enorme exercitate de comparaţia inevitabilă cu greul Marlon Brando, distribuit de Francis Ford Coppola în acelaşi rol.

De altfel, performanţele sale actoriceşti cele mai remarcabile s-au produs în filme regizate de cineaşti italo-americani. Una din cele mai prolifice şi mai fructuoase colaborări l-a legat pe De Niro de concitadinul său, Martin Scorsese. Cu el a turnat, după "Taxi Driver", alte 7 lung-metraje, între care "Raging Bull" şi câteva pelicule cât se poate de convingătoare, pe teme mafiote, precum "Good Fellas", din 1990.

În deceniul trecut, De Niro s-a văzut solicitat extrem de intens, dar ultima sa nominalizare pentru premiul Oscar e veche de 17 ani. Ulterior el a început să-şi diversifice şi rolurile şi interesele profesionale. Şi-a creat o firmă de producţie proprie, a preluat chiar regia unor filme şi şi-a deschis un restaurant.

De Niro îşi ascunde cu grijă viaţa particulară. Are mai mulţi copii, cu diverse soţii şi rămâne un new-yorkez înveterat. „La Los Angeles”, a afirmat el, „nu mă duc decât dacă sunt bine plătit”. Întrebat ce-i place mai mult la actorie, celebrul american a răspuns candid, că partea ei fascinantă o reprezintă şansa „de a trăi vieţile altora fără să fi nevoit să le plăteşti preţul”.