1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

De unde vin artificiile?

Catrinel Preda/ Maria Pascu31 decembrie 2008

Între 28 şi 31 decembrie în magazinele germane se pun în vânzare rachete şi pocnitori, specifice serbării de la miezul nopţii. În noaptea de Anul Nou, pe cerul Germaniei strălucesc mii de focuri de artificii

https://p.dw.com/p/GJkX
Germanii întâmpină Anul Nou cu milioane de artificii
Germanii întâmpină Anul Nou cu milioane de artificiiImagine: AP

Focurile de artificii îşi au originea în spaţiul asiatic. Prin intermediul arabilor, secretul rachetelor cu artificii a ajuns şi în Europa. O cronică din 1380 consemnează că la Vicenza în Italia de Nord locuitorii au putut admira după o luptă între clanuri, un foc de artificii în formă de porumbei ai păcii. Italia este de altfel, leagănul pirotehniei europene, ştiut fiind că ceremoniile religioase se încheiau de multe ori cu asemenea spectacole, ca de exemplu ziua Sfântului Ioan, patronul Florenţei.

Din cronicile germane se ştie doar că primul foc de artificii s-a organizat la Konstanz în anul 1506 în cinstea încoronării împăratului Maximilian, precizându-se că asupra unui lac imens au fost proiectate 350 de elemente. În anul 1709 regele August cel Puternic al Saxoniei a reconstruit cu focuri de artificii asediul cetăţii Ryssel pe Elba, folosind nu mai puţin de 150.000 de elemente.

Epoca barocului a fost prin excelenţă epoca focurilor de artificii, adevărate spectacole grandioase, regizate în amănunt, care durau ore întregi. Pe cerul înstelat se descriau istorii alegorice şi au fost stabilite criterii estetice precise, după care erau organizate astfel de reprezentaţii.

În 1796, în cunoscutul parc vienez Prater, s-a prezentat chiar piesa „Suferinţele tânărului Werther” de Goethe în întregime cu focuri de artificii.

În jurul anului 1800, tot fastul acestor jocuri strălucitoare a început treptat să se piardă, ele decăzând şi limitându-se ulterior doar la sărbătorile din iarmaroace, cu caracter predominant popular.

Străvechea artă a focurilor de artificii a cunoscut o renaştere abia în secolul 20, iar astăzi, numeroase ocaziile festive sunt însoţite de organizarea unor focuri de artificii grandioase.

Fireşte că fenomenul a stârnit atenţia cercetătorilor. Experţii consideră plăcerea pirografică drept element de descătuşare sufletească, un fel de risipă permisă şi anarhie tolerată. Am spune poate că este plăcerea copilului de a se juca cu focul, care mai sălăşuieşte în fiecare dintre noi. Şi fiindcă trăim într-o epocă cu tot felul de interdicţii şi norme, cu un asemenea prilej se dă frâu liber acelor aspiraţii altfel ascunse în subconştient.

Ca şi în anii precedenţi, noaptea de revelion va fi şi de data aceasta plină de alertă şi tot felul de surprize, iar poliţia şi pompierii vor fi mobilizaţi pentru a putea interveni prompt, în cazuri de urgenţă.

Într-un singur loc din Germania focurile de artificii sunt interzise cu stricteţe: pe insula Sylt din Marea Nordului unde majoritatea acoperişurilor sunt de stuf şi unde un incendiu – chiar de proporţii foarte mici – ar putea avea consecinţe catastrofale.