Debarcări: 1989 şi 2004

Ce ştim despre revoluţia română? Prea puţin, după cum reiese din documentarul transmis miercuri seara de postul de televiziune franco- german Arte şi comentat joi de Frankfurter Allgemeine Zeitung. Sub titlul "Călăul - moartea are un chip", Arte a difuzat, în opinia mea, unul din cele mai coerente puncte de vedere investigative privind dedesubturile debarcării regimului ceauşist, prezentate vreodată. Potrivit documentarului, despre care se va mai vorbi cu siguranţă mult, răsturnarea regimului comunist din România a fost strategic opera unei înţelegeri la vîrf americano-ruse din decembrie 89. Acordul avea să ducă la puciul anticeauşist al armatei şi securităţii şi la o revoluţie necesară succesului pe termen lung al loviturii de stat care utilizase tactic dibaci, din unghi occidental, fereastra spre vest deschisă oarecum imprudent de Gorbaciov, fără ca liderul de-atunci al Rusiei să-i înţeleagă pe deplin consecinţele. Înlăturarea lui Ceauşescu, obţinută nu doar prin jertfa celor care au ieşit în stradă la Timişoara sau la Bucureşti, ci, în special, prin uneltele specifice ale serviciilor secrete occidentale ar fi deblocat, potrivit filmului, calea spre unificarea Germaniei şi a continentului, permiţînd întregii Europe răsăritene să se ancoreze în sistemul de valori occidental.

Există aşadar şi manevre de promovare a democraţiei. Mai frecvent ne confruntăm însă cu manipulări antidemocratice. Cît de greu se rezistă la Moscova ispitei recursului la metode dubioase în vederea consolidării propriei puteri, reiese din comentariile consacrate demiterii guvernului rus condus de Mihail Kasianov. Der Standard din Viena relevă că la Moscova, "doar Putin dictează regulilele jocului". De la accesul său la putere, "liderul de la Kremlin şi-a construit un aparat întemeiat cu precădere pe foşti kaghebişti. Dar şi în interiorul acestuia, au apărut între timp noi rivalităţi". Incît, în ce priveşte evoluţia viitoare a Rusiei, ea se va putea deduce, potrivit ziarului austriac, din profilul succesorului lui Kasianov. El ne va edifica în ce măsură debarcarea lui Kasianov este un semn de putere, sau dacă statul autoritar al lui Putin nu maschează de fapt slăbiciunea unei Rusii incapabile să aplice reforme autentice.

Braunschweiger Zeitung consemnează că "Rusia a alunecat într-o mlaştină a corupţiei şi proastei conduceri economice, în vreme ce războiul ruso-cecen se eternizează. Cum se perpetuează şi absenţa de la cîrmă a unui preşedinte capabil să scoată ţara din marasm". Potrivit ziarului din Braunschweig, Putin nu se deosebeşte cu nimic de tiranicii săi predecesorii săi , căzuţi pradă tentaţiei iraţionale a puterii autoritare, bazate pe mase, care să-l aduleze pe şeful statului, conformîndu--i-se totodată fără să crîcnească. Şi ziarul Politiken din Copenhaga subliniază că Putin vrea supunerea absolută.

Die Presse din Austria constată că lui Kasianov nu i poate imputa incompetenţa economică, devreme ce premierul demis a girat consolidarea unei economii ruse anterior haotice, îndepărtarea sa fiind rezultatul duşmăniei faţă de premier a "influenţilor reprezentanţi ai serviciilor secrete care dau tonul la Moscova". In fine, ziarul parizian Le Monde semnalează că UE se îndoieşte de capacitatea Rusiei de a proteja valorilor de bază europene şi universale. Că preşedintele Franţei nu pare a împărtăşi dezamăgirea Comisiei Europene în chestiunea evoluţiei relaţiilor ruso-europene ţine, potrivit ziarului, "de calculul politic al lui Jaques Chirac, care are nevoie de Valdimir Putin pentru impunerea unei lumi multipolare", care să nu mai fie dominată de SUA.

Ziarele germane consacră spaţii ample şi vizitei în SUA a cancelarului Schroeder. Koelner Stadtanzeiger scoate în evidenţă divergenţele dominînd în prezent relaţiile germano-americane, pe care le consideră fundamentale. Fiindcă germanii ar fi în majoritatea lor "pacifişti moderaţi", crezînd cu precădere în "internaţionalism, în flancarea socială a capitalismului, şi în laicism", în vreme ce America ar miza, citez, "pe forţele pieţii libere, pe instrumentele forţei militare şi pe statul naţional, fiind o ţară religioasă", citat închis. Financial Times salută faptul că, dincolo de orice diferenţe, opinia publică americană are o atitudine în genere pozitivă, sau cel puţin neutră faţă de germani. Ziarul îi cere lui Bush să recunoască aportul german la restabilirera securităţii internaţionale, iar cancelarului să rectifice cursul extern al Germnaiei, reorientînd spre Washington Republica Federală, "ajunsă într-o excesivă dependenţă de Franţa". Saarbruecker Zeitung crede că relaţiile bilaterale "se vor ameliora abia după o eventuală pierdere de către Bush a alegerilor americane din toamnă", în vreme ce alţi comentatori insistă că diferenţele transatlantice sunt prea grave şi prea ţin de un registru principial, spre a se îmbunătăţi esenţial după dispariţia de la cîrmă a liderilor celor două ţări.