1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Delirium tremens

Petre M. Iancu25 noiembrie 2013

Dictatorii, de regulă, se ştie, una spun acasă, alta în străinătate. Dar în Europa democraţiilor dedublările de acest fel ori similare păreau să fi fost mai peste tot de domeniul trecutului. Păreau. Dar, din păcate nu-s.

https://p.dw.com/p/1AONQ
Imagine: fotolia/Storm Flash

În reacţie la decizia şefului statului român de a-şi lua în serios înalta funcţie şi dreptul la propria semnătură şi de a respinge proiectul guvernamental de amplificare a poverilor fiscale apăsând pe umerii românilor, purtătorul de cuvânt al executivului l-a executat necruţător.

Preşedintele ar fi, chipurile, „matrafoxat” după cum s-a exprimat Mirel Palada în argou. Adică mai pe româneşte, Traian Băsescu s-ar fi intoxicat alcoolic. În prezumtiva sa „beţie” preşedintele ar fi decis să retrimită la sursă bugetul de stat pe 2014 câtă vreme guvernul Ponta nu va renunţa la creşterea accizei la carburanţi.

E clar că preşedintele e perfect îndreptăţit să fie îngrijorat de efectul foarte pernicios al sporirii taxelor pentru români şi pentru economia românească.

Nu constituie însă o prioritate să se analizeze în ce măsură critica purtătorului de cuvânt al guvernului la adresa şefului statului e sau nu justificată în fond. Fiindcă, înainte de orice, forma ei cu totul ieşită din comun merită atenţie maximă, în măsura în care formularea, vai, ilustrează elocvent competenţa celui ce-a difuzat-o şi, prin extensie, pe cea a instituţiei sale.

În context, s-ar putea ca unor observatori neutri deliranta apostrofare pe Facebook a preşedintelui Ţării de către un purtător de cuvânt guvernamental să li se pară epustuflantă. Cu atât mai uluitoare li se vor înfăţişa multora furia şi inadecvarea formală a acestei admonestări cu cât alunecarea golănească în argou şi imundele atacuri la persoană sunt fără egal, probabil, în analele diplomaţiei universale. Sunt cu siguranţă, totodată, fără precedent, ca virulenţă, chiar şi în cele mai dificile acorduri de coabitare încheiate undeva în lume.

Or, se aude că purtătorul de cuvânt al guvernului Ponta, Mirel Palada, ar fi un „distins” sociolog. A fost, în orice caz, director general şi fondator al Companiei de Cercetare Sociologică şi Branding (CCSB), o firmă care, oferind servicii de cercetare şi consultanţă în media şi politică a ajuns la un moment dat în buzunarul vestei lui Felix, alias Dan Voiculescu.

Conform foştilor asociaţi de la CCSB şi trustul Intact, citaţi de România Liberă, institutul înfiinţat de Palada s-a aflat „în centrul mai multor scandaluri. Cel mai recent este dosarul şantajului de la Antena TV. Mirel Palada şi Mihai Motoc, celălalt fondator CCSB, s-au asociat în 2006 cu Dan Voiculescu, care a preluat majoritatea acţiunilor… Partenerul lui Mirel Palada de la CCSB, a dezvăluit pentru România Liberă că Dan Voiculescu făcea presiuni asupra lui să schimbe rezultate ale sondajelor în favoarea Partidului Conservator şi a aliaţilor acestuia şi în defavoarea lui Traian Băsescu şi a PDL”.

S-a dezis oare Palada de fostul său patron, colaborator al poliţiei politice comuniste şi stăpân de Antene, precum fostul său partener de la CCSB? Nu ştiu s-o fi făcut. Dar ar fi ajuns el vreodată purtător de cuvânt al guvernului USL-ist, dacă ar fi făcut-o?

Spune-mi cu cine te însoţeşti ca să-ţi spun cine eşti. Fapt e, că, în ciuda calificărilor sale intelectuale, purtătorul de vorbe grele al guvernului USL-ist crede că-şi poate permite să nu ţină cont de faptul că atribuţiile lui de oficial nu se împacă defel cu postura sa de mitralior de injurii şi sudălmi pe reţele de socializare.

Reiese, odată în plus, cât de grav eronată e, dacă nu opţiunea fiscală, cel puţin politica de personal a lui Victor Ponta. Un premier plagiator care, după serii interminabile de gafe şi schimbarea de instituţii întregi întru acoperirea neajunsurilor în materie de obţinere a titlului de doctor, pare blestemat să nu găsească oameni realmente competenţi nici pentru cabinet, nici pentru alte instituţii importante.