Demisia ministrului culturii bulversează calculele remanierii

Funcţia de premier nu poate fi asumată decât de preşedintele partidului care oferă purtătorul primei demnităţi din Executiv, a conchis, la finalul unei zile tensionate, primul ministru Călin Popescu Tăriceanu. Concluzia domniei sale nu este asumată de toţi colegii săi liberali. Mai mult, chiar, la orizont se prefigurează o reescaladare a crizei guvernamentale, odată ce ministrul Culturii, Mona Muscă, vicepreşedintele PNL, a anunţat că va demisiona din toate funcţiile şi demnităţile deţinute.

Vestea demisiei anunţate de Mona Muscă din fruntea Ministerului Culturii, demisie ce va intra în fapt la proxima şedinţă de Guvern, bulversează calculele remanierii promise de şeful Executivului de la Bucureşti, Călin Popescu Tăriceanu. Mona Muscă figura pe lista miniştrilor cu performanţe în jumătatea de an trecută de la preluarea puterii de către Alianţa D.A. şi partenerii acesteia. Mai mult, un sondaj de opinie publicat recent o califica, alături de o altă femeie, Monica Macovei, coordonatoarea Justiţiei, în topul preferinţelor românilor. Intervievată de mai multe posturi de radio şi televiziune, Mona Muscă a explicat motivele pentru care părăseşte echipa guvernamentală chiar dacă apreciază activitatea premierului Tăriceanu:

„Credibilitatea domniei sale a scăzut enorm. În al doilea rând s-a răsfrânt şi asupra Prtidului Naţional Liberal, asupra Alianţei şi asupra Guvernului. Nu poţi, ca prim ministru, ca preşedinte de partid, să spui una şi să faci alta”.

Mona Muscă a făcut parte din grupul liberalilor care, la Delegaţia Permanentă de ieri, nu au acordat vot de încredere primului ministru: „O chestiune de minimă onoare mă determină să pun în acord votul meu cu poziţia. Rămân membru al PNL şi la fel de activă ca şi până acum”.

Decizia Monei Muscă nu trebuie, e drept, să surprindă întru totul. Ministrul demisionar a fost, în anul electoral 2004, unul dintre cei mai activi susţinători ai tandemului Traian Băsescu - Theodor Stolojan, sub diversele sale forme de coagulare. Când primul îşi succeda în fruntea Primăriei Bucureştilor, sprijinit public şi de Mona Muscă, aceasta declara, pentru Deutsche Welle, că cel de-al doilea va fi preşedintele ideal de care România are nevoie. Nu a fost să fie, Stolojan nuanţând, ieri, motivele care l-au determinat, în toamnă, să se retragă din cursa prezidenţială în favoarea lui Băsescu, o soluţie care, a completat Mona Muscă recent, s-a bucurat de succes: efortul depus în campania pentru alegerile locale a fost cea care i-a şubrezit ex-premierului sănătatea; la această oboseală acumulată s-au adăugat presiunile pe care, a explicat consilierul prezidenţial, Partidul Social-Democrat le-a exercitat asupra domniei sale, ameninţându-l cu asumarea responsabilităţii pentru declaraţii făcute în numele PNL de diverşi lideri locali ai grupării liberale. Cât despre un eventual şantaj, Stolojan a exclus categoric această variantă din lipsă de motive. Cert este că, după ce, ieri, tensiunile păreau a se aplana în PNL, tabăra celor ce susţin o disociere clară între funcţiile de premier şi, respectiv, de preşedinte al liberalilor şi, implicit, revenirea lui Stolojan în prim-planul formaţiunii s-a întărit cu unele nume grele. Cu atât mai adânca pare criza cu cât, odată cu anunţul plecării, Mona Muscă a dezvăluit că o serie dintre colegii de partid au fost constrânşi să rămână de partea premierului. Altfel, a precizat ministrul demisionar, Executivul fie va bloca fonduri alocate de la buget pentru zonele administrate de filialele disidente, fie se va lipsi de specialiştii apropiaţi acestora.