Moldova: Demisia ministrului Justiţiei

Timp de aproape 20 de minute, Platon îi povestește lui Tănase cum autoritățile centrale s-au implicat în jaful bancar și cum instituțiile statului nu fac absolut nimic pentru recuperarea banilor. De asemenea, Platon îl acuză pe actualul lider PD, Vlad Plahotniuc, de faptul că ar fi principalul beneficiar al jafului, cei doi discutând și despre șansele ca Ilan Șor să facă pușcărie – personajul din combinație de numele căruia este legat celebrul jaf bancar din 2014 (potrivit rapoartelor „Kroll-1” și „Kroll-2”).

Frământările lui Tănase

Tănase a avut reacții contradictorii în cele două zile care au trecut de la apariția convorbirii în spațiul public. In prima zi, acesta a scris pe Facebook că apariția acestei discuții telefonice nu îl afectează în vreun fel. A doua zi însă a anunțat, pe aceeași rețea de socializare, că demisionează și își încheie cariera politică, deoarece nu vrea sa devină o „țintă electorală”. El nu a explicat de ce și-a schimbat atât de radical poziția, practic, într-o noapte.

Convorbirea telefonică dintre Alexandru Tănase și Veaceslav Platon ar fi avut loc în perioada în care primul era președinte al Curții Constituționale, cei doi cunoscându-se din perioada când ambii erau deputați.

Gestul lui Tănase este comentat diferit la Chișinău. În timp ce unii încearcă să-l transforme în „erou”, pentru demisia sa „de onoare” și ignoră caracterul prietenos al discuției președintelui Curții Constituționale cu un personaj obscur, al cărui nume apare în scandaluri uriașe legate de spălare de bani – alții, slujitori ai puterii, se chinuie să acrediteze ideea că „scurgerea” convorbirii telefonice ar fi „opera serviciilor secrete ruse”, deoarece, - scriu aceștia, - „lovindu-se în Tănase, se lovește în PD și Plahotniuc”. Ceilalți, din contră, încearcă să inducă ideea că, prin demisia sa, Tănase s-ar desprinde de Plahotniuc. O altă categorie de comentarii sunt critice la adresa lui Tănase. Unii cred că această demisie înseamnă că „s-a spart mafia” și că ar exista chiar temei pentru „o urmărire penală”.

Coincidențe?

Numele lui Tănase este legat de mai multe evenimente „fierbinți” care s-au întâmplat în ultimii ani:

-   În 2010, când Alexandru Tănase era tot ministru al Justiției, ministerul condus de acesta promova în Parlament un set de amendamente ce le permiteau executorilor judecătorești să primească 3% din suma totală a litigiului. Până atunci, executorii beneficiau doar de onorarii fixe, indiferent de suma litigiului. La două luni de la adoptarea acelor amendamente, printr-o bancă moldovenească, despre care s-a scris că era controlată la acea vreme de Veaceslav Platon, s-au spălat peste 20 de miliarde de dolari proveniți din Rusia. Ulterior s-a demonstrat că acest lucru a fost posibil prin mimarea unor procese de judecată, cu implicarea mai multor judecători și executori judiciari din Moldova.

-   În 2013, Curtea Constituțională, condusă de Alexandru Tănase, i-a interzis liderului PLDM, Vlad Filat, să mai devină prim-ministru din cauza „suspiciunilor de corupție”. Astfel, premier al Moldovei a devenit atunci colegul de partid al lui Filat – Iurie Leancă, cel care a semnat, în 2014, în calitate de prim-ministru, garanția bancară de peste 9 miliarde de lei (bani luați din rezervele Băncii Naționale și oferiți celor trei bănci din care a fost furat 1 miliard de dolari). Între timp, Leancă a părăsit PLDM și și-a creat propriul partid – Partidul Popular European din Moldova. Datoria Guvernului față de BNM a fost pusă pe umerii cetățenilor (transformată în datorie de stat). De câteva luni, Iurie Leancă este vicepremier în Guvernul Filip, iar la nivel parlamentar formațiunea sa face parte din majoritatea controlată de PD.

-   La sfârșitul lui decembrie 2015, Curtea condusă de Alexandru Tănase, obliga șeful statului să desemneze în funcția de prim-ministru candidatul care va fi propus de o majoritate parlamentară. Se întâmpla exact în perioada în care fracțiunile parlamentare se fărâmițau, exponenții acestora trecând la PD, iar Plahotniuc a fost propus de PD la funcția de premier.

-   În ianuarie 2018, Alexandru Tănase a acceptat să revină în fotoliul de ministru al Justiției, urmare a remanierilor guvernamentale anunțate, la briefing, de Vlad Plahotniuc, care nu deține nici o funcție în stat.

Despre „concurența” cu Mihai Poalelungi

O altă ipoteză care ar putea explica demisia lui Alexandru Tănase din funcția de ministru al Justiției este relația contondentă pe care acesta se pare că o are cu Mihai Poalelungi, încă președinte al Curții Supreme de Justiție, promovat recent de CSM, fără concurență, în funcția de judecător al Curții Constituționale. A fost o mutare anticipată de societatea civilă, care, la fel, anticipează faptul că Poalelungi va ajunge, foarte curând, președinte al Curții Constituționale. Asta după ce Tudor Panățîru a demisionat subit din această funcția la sfârșitul lunii ianuarie 2018.

Între altele, după ce Poalelungi a declarat că vrea să facă „o mai bună justiţie constituţională în Republica Moldova”, Tănase a ironizat pe seama lui: „Sper ca "îmbunătăţirile" să nu presupună închiderea pentru societate a instituţiei după modelul CSJ, să nu presupună adoptarea deciziilor de inadmisibilitate, ori de câte ori CCM va fi chemată să dea un răspuns tranşant, la fel cum sper ca antologica comunicare cu societatea prin intermediul comunicatelor de presă scrise în limbaj de lemn, să nu migreze de la CSJ la CCM”.

A demisionat cu sau fără voia PD? Ce s-a întâmplat noaptea?

PD a comunicat că Tănase nu a înștiințat partidul care l-a promovat în funcție despre intenția de a demisiona. În anunțul său privind demisia, postat pe Facebook, el i-a mulțumit lui Pavel Filip „pentru încrederea acordată”. Iar luni, la ședința Guvernului, premierul Filip a vorbit cu regret despre gestul lui Tănase: „Personal regret mult acest lucru. Este un profesionist și în perioada scurtă în care am avut-o împreună, am constatat că poate face multe pentru reforma acestui Guvern. A fost un mod de a răspunde la aceste atacuri de denigrare împotriva sa și un mod de a proteja Guvernul de aceste atacuri”, a comentat Filip, fără a preciza dacă îi aprobă sau nu demisia lui Tănase.

Istoria modernă a Republicii Moldova cunoaște un caz când prim-ministrul a refuzat cererea de demisie a unui ministru. S-a întâmplat în decembrie 2012 – când Iurie Leancă, pe atunci ministru de Externe, a depus cerere de demise, deoarece a promis anterior că va demisiona dacă, până în ianuarie 2013, nu vor fi asigurate condițiile necesare pentru anularea de către UE a regimului de vize pentru moldoveni. Atunci cel care i-a refuzat cererea a fost șeful său de partid Vlad Filat.

Totuși, Pavel Filip a sugerat că va aproba cererea de demisie a lui Tănase: „Este o decizie pe care o respect. (…) Țin foarte mult să-i mulțumesc pentru activitate. (…) Și sunt sigur că va avea succes pe tărâmul pe care-l stăpânește foarte bine, tot ceea ce ține de dimensiunea justiției. Mai multe informații vor fi date şi mâine după ședința săptămânală a partidului”, a adăugat premierul și el fruntaș PD.

Vitalie Călugăreanu, DW-Chișinău