Democraţia şi traficul de copii

Vrem să le oferim copiilor noştri o viaţă cât de cât decentă? Să-i salvăm pe cei, tot mai mulţi, aflaţi, în special în zonele sărace şi politic instabile ale Europei, în pericol acut de a fi furaţi, înrobiţi, violaţi, prefăcuţi în parteneri de "joacă" sexuală, în speţă de abuzuri, dacă nu şi în depozite vii de organe de schimb?

Atunci n-avem de ales. Va trebui să luptăm pentru prezervarea independenţei justiţiei şi împotriva tuturor celor care, din raţiuni de putere, încearcă s-o distrugă şi să videze de miez statul de drept şi democraţia.

Cifrele statistice sunt de-a dreptul şocante. Conform UNICEF şi poliţiei federale germane, tot mai mulţi copii, inclusiv din România, devin victimele răufăcătorilor. Pun mâna pe ei, profitând de sărăcia părinţilor, traficanţii de carne vie. Negustorii de oameni îi comercializează cu maxim profit. Copiii sunt obligaţi să se prostitueze, să muncească în condiţii de sclavie, ori se trezesc pe masa de operaţie, fiind utilizaţi, vai, ca furnizori de organe omeneşti.

În cauză e soarta unui număr impresionant de copii şi adolescenţi din peste 130 de ţări. E vorba de milioane de fiinţe omeneşti de mai puţin de 18 ani, din care mulţi, prea mulţi provin din fosta Uniune Sovietică şi estul Europei. Asta, în timp ce Rusia tocmai s-a răzbunat pe SUA, interzicând americanilor să mai adopte orfani ruşi.

Cazul Magniţki

Anterior, Congresul din Washington reacţionase adecvat la uciderea în temniţă a unui proeminent critic al statului mafiot de tipul celui în fruntea căruia se află fostul kaghebist Vladimir Putin. Spre supărarea regimului Putin, avocatul Serghei Magniţki, un specialist în audituri, dezvăluise că Moscova sponsorizează devalizarea sistematică a statului şi a firmelor particulare oneste, de către oficiali ruşi.

Juristul, angajat să apere o firmă de consultanţă economică incomodă, intrată în vizorul regimului, reliefase între altele că regimul rus se foloseşte de poliţie şi de percheziţiile ei ilegale, spre a-i blinda cu informaţii şi a-i căpătui astfel pe mafioţi, tâlhari şi ucigaşi condamnaţi, transformaţi subit în investitori. Care, la rândul lor, au început să manipuleze în fel şi chip justiţia, legalizându-şi, cu succes, afacerile necurate.

În reacţie, Kremlinul se răzbunase crunt, întemniţându-l pentru opinie pe cel care furnizase presei informaţii tari despre corupţia guvernamentală, îndrăznind să fluiere în biserică. Înainte de orice proces şi cu doar câteva zile înainte de a expira termenul legal de un an al arestului preventiv la care fusese supus în mod cu totul ilegal, Magniţki fusese, probabil, schingiuit şi torturat masiv, iar în final ucis în bătaie.

Potrivit altei versiuni, oficiale, ar fi murit în urma unui tratament medical inadecvat. Moartea lui prematură, nicicând elucidată de autorităţile din subordinea lui Putin, a avut loc după gratii ruseşti. Sub ochii şi cu ştiinţa unor medici şi oficiali ruşi care încercaseră în zadar să-l convingă pe Magniţki să trădeze şi să devină complicele mafioţilor.

Alături de ziarişti precum Ana Politkovskaia, alt proeminent critic al Kremlinului, şi ea asasinată într-un mod barbar, juristul a devenit astfel un simbol al tenebrosului putinism, un sistem care aduce aminte, în mod fatal, de cele mai negre pagini ale istoriei ruseşti.

Or, Duma s-a folosit de hotărârea Congresului SUA, de a urma exemplului Canadei şi recomandărilor Parlamentului European, şi de a interzice acordarea de vize de călătorie indivizilor implicaţi în asasinarea lui Magniţki, spre a înscena un act de vindictă propus de Putin. Deputaţii ruşi, dominaţi de partidul lui Putin au interzis adoptarea de orfani de către americani.

Oficial, această decizie s-a motivat la Moscova susţinându-se, în răspăr faţă de adevăr, că americanii i-ar fi maltratat pe copiii adoptaţi. În fapt, potrivit organizaţiilor de profil, situaţia e inversă. Copiii pe care-i adoptau americanii nu mai aveau de regulă nici o şansă de a găsi familii ruseşti care să-i accepte.

Profitabilul negoţ cu cei mici din România şi estul Europei

În răstimp, copiii din fostul spaţiu sovietic şi fosta Europă comunizată sunt traficaţi frenetic. Numărul celor comercializaţi a crescut dramatic între 2007 şi 2010, reiese din informaţiile date publicităţii de poliţia germană şi de UNICEF.

Două treimi din aceşti copii sunt fete, care aterizează, unde credeţi? În ţările arabe, în Africa, Orientul Mijlociu, în sudul Asiei, precum şi în regiunea Pacificului. În marea lor majoritate, aceste fete sunt silite să se prostitueze.

Iar unele din aceste fete, reliefa joi Anne Lütkes, de la secţia germană a UNICEF, „provin din România“, ţară cu mulţi copii care, „la naştere, nici măcar nu sunt înregistraţi şi se pot evapora fără să se poată verifica dispariţia lor”.

Potrivit ei, doar în România există 84.000 de copii care trăiesc la rude sau cu numai un singur părinte. Mulţi dintre cei mici „au părinţii plecaţi la muncă în străinătate” şi sunt deosebit de vulnerabili, având nevoie acută de protecţie. O situaţie similară există, conform UNICEF, şi în Republica Moldova, în Bulgaria, în alte zone şi ţări din estul Europei.

Impunitatea criminalilor

Naţiunile Unite au deplâns, la rândul lor, pedepsirea unui număr cu totul insuficient din cei ce se fac vinovaţi de trafic de persoane. Rentabila afacere e greu de oprit, nu doar pentru că victimele ei se feresc adesea să coopereze cu autorităţile şi să depună mărturie împotriva delincvenţilor, ci şi din cauza sărăciei şi a lipsei de încredere în justiţie şi oficialităţi.

Dacă vrem să-i protejăm pe cei mici suntem obligaţi nu doar să operăm cu mijloacele poliţieneşti clasice ale combaterii mafiilor, ci să trecem la o amplă ofensivă de asigurare a unui climat care să le sustragă hoţilor, traficanţilor şi ucigaşilor de copii baza de afaceri.

Mafiile trăiesc din corupţie. În special din marea corupţie. Din inegalitatea de tip putinist a cetăţenilor în faţa legii. Din complicitatea traficanţilor, şantajiştilor, plagiatorilor, hoţilor, tâlharilor, asasinilor, patibularilor cu state şi guverne.

Să începem aşadar prin a cere imperativ consolidarea domniei legii pentru toţi, a bunei guvernări, sporirea transparenţei guvernamentale, eficientizarea luptei anticorupţie, în special a celei la nivel înalt, consolidarea independenţei justiţiei şi a funcţionalităţii instituţiilor statului de drept. Pe scurt, să fim atenţi să nu ni se fure statul de drept şi democraţia, cum s-a întâmplat în Rusia.