Democraţii "originale" şi foarte originale

Cărui potentat nu-i place să se afirme că se află în fruntea unei democraţii? Cine nu-şi aminteşte de democraţia "originală" a lui Ion Iliescu? In parlamentul de la Chişinău liderul comunist Voronin a reuşit să-şi asigure realegerea în funcţia prezidenţială profitând de voturile opoziţiei. Prilej pentru Neue Zuercher Zeitung să descrie sistemul politic din Republica Moldova şi maniera stranie în care Voronin a reuşit să profite de scindarea „oportună” a Blocului Democratic al lui Serafim Urechean, prin formarea grupului condus de Dumitru Diacov: „In mod vădit, membrii acestui grup au negociat în culise cu comuniştii”, scrie ziarul elveţian, care evidenţiază sărăcia vocabularului politic occidental, incapabil să descrie formaţiunea lui Urechean altfel decât drept „centralistă”. „Aşa cum se întâmplă adesea în lumea politică din estul Europei, lucrurile se dezvoltă aici adesea conform voinţei celor cu pâinea şi cuţitul”, remarcă ziarul din Zuerich, care se ocupă şi de portretul lui Voronin. „În ciuda orientării sale declarat-prooccidentale, liderul de la Chişinău nu face parte din liga unui Iuşcenco, iar idealurile democratice, care s-au întâmplat anul trecut să dea peste el, Voronin le resimte mai degrabă drept utile şi mai puţin drept obligatorii. Deşi „nu-şi asupreşte poporul precum Lukaşenko, din Belarus, serviciile secrete ale acestui comunist oportunist (de la Chişinău) îi spionează şi persecută din răsputeri pe adversarii regimului său, punând botniţă presei moldoveneşti”. Partidul democrat al lui Dumitru Diacov, care s-a despărţit de blocul lui Urechean le-a cerut" tovarăşilor să-şi ia oficial adio de la marxism, să coopereze strâns cu UE şi NATO şi să reia dialogul cu Moscova abrupt sistat anul trecut de Voronin”. Dar cotidianul reproduce şi afirmaţiile observatorilor, potrivit cărora „liderul comunist i-a convins pe deputaţii opoziţiei să-l voteze recurgând mai puţin la concesii ideologice decât la cadouri financiare".

Neue Zuercher Zeitung aminteşte şi de alocuţiunea de mulţumire adresată ieri seara, de Voronin, deputaţilor, potrivit căreia şi creştin-democraţii lui Roşca au luat parte la vot, facilitând victoria liderului comunist. In ce-l priveşte pe „şeful formaţiunii celei mai hotărât prooccidentale din Republica Moldovova, pentru creştin-democratul Iurie Roşca decisive par să fi fost în ultimă instanţă concepţiile sale geopolitice”. Roşca declarase în repetate rânduri că, din unghiul său, ar fi mai important „ca Moldova să se orienteze spre vest, decât să se democratizeze rapid”. În context, ziarul din Zuerich scrie: „Rămâne însă deschis dacă prin victoria lui Voronin Chişinăul s-a apropiat într-adevăr de occident, aşa cum au crezut mulţi după avansurile făcute de liderul comunist Americii şi UE”.

Cu toate acestea, cotidianul helvet concede că între timp, „s-a creat şi în Republica Moldova o opoziţie puternică, fapt esenţial devreme ce Voronin nu mai monopolizează discursul politic”, chiar dacă Blocul democratic „rămâne suspect din perspectiva contactelor sale excelente cu Moscova şi a faptului că această formaţiune e ticsită cu elemente mafiote.

Totuşi dialogul politic e mai deschis şi mai interesant decât a fost până de curând, iar dacă România va adera la UE, Republica Moldova, se va bucura de şi mai multe puncte de contact cu forma europeană a democraţiei şi statului de drept”, conchide ziarul din Zuerich. De remarcat că şi ziarele germane Frankfurter Allgemeine Zeitung şi Sueddeutsche Zeitung semnalează, ce-i drept net mai succint, alegerile moldoveneşti.

Ziarele abordează şi altă democraţie foarte „originală”, pe moment chiar net mai precară decât cea basarabeană. Danezul Jyllands Posten remarcă „desăvârşirea farsei electorale din Zimbabwe graţie validării alegerilor din ţara lui Mugabe de către observatori sudafricani”. Iar asta, deşi „fiecare al zecelea alegător a fost împiedicat să-şi depună votul, iar adversarii preşedintelui au fost supuşi unei prigoane sistematice. În plus, partidul liderului de la Harare a beneficiat şi de prezenţa pe listele electorale a sute de mii de persoane decedate. Orice bun simţ a luat sfârşit dacă lumea va continua să tacă în faţa aducerii în sapă de lemn a uneia dintre cele mai bogate ţări africane, din pricina nebuniei unui despot”, avertizează cotidianul danez.

Pe de altă parte, editorialiştii se ocupă în continuare pe larg de moartea lui Karol Woytila. Ziarul berlinez Die Welt consacră pagini întregi decesului Papei şi sutelor de mii de oameni care au început să se perinde pe lângă trupul neînsufleţit al celui care a fost Ioan Paul al doilea. Le Figaro de la Paris relevă „cât de greu îi va fi succesorului lui Ioan Paul al doilea”, obligat să repete performanţa globalizării mesajului divin după chipul şi asemănarea transmiterii acestei solii de către Karol Woytila.

Ziarul austriac Kurier se ocupă de bilanţul acestui îndelungat pontificat şi recomandă prudenţa în chestiunea sanctificării lui grabnice. Fiindcă în ciuda meritelor Papei, a certitudinii exemplului de veritabilă viaţa creştină furnizat de Karol Wojtyla (un criteriu al canonizării, alături de facerea de minuni) „nu e aur tot ce străluceşte. Reconcilierea cu protestanţii n-a făcut progrese. În America Latină sectele neoprotestante subminează catolicismul. În Europa se golesc bisericile iar în chestiuni privind sexualitatea şi statutul femeii, Roma a rămas cantonantă în debutul veacului trecut. Ioan Paul al doilea”, mai consideră ziarul austriac, „a fost mai degrabă un monarh rigid, decât un reformist participativ. Cu toate acestea pontificatul său a fost epocal. Să fie el, ca atare, un sfânt? Posibil. Dar forurile competente ar trebui să verifice totul cu atenţie. La urma urmei, se spune adesea că biserica gândeşte în secole, nu în ani sau decenii”.