Depolitizarea Curţii Constituţionale

În ultimii ani Curtea Constituţională a devenit un organism de o importanţă covîrşitoare. Aproape că n-a existat subiect politic major care să nu fie tranşat în această instanţă. Dosarele de Securitate şi biografiile vinovate, tratamentul corupţiei şi libertăţile civile, desfăşurarea alegerilor, politizarea administraţiei, relaţia dintre componentele statului, regulamentele celor două camere ale Parlamentului, statutul magistraţilor, imunitatea parlamentară, toate au primit anumite rezolvări la Curtea Constituţională.

Din aceste pricini Curtea nu s-a putut sustrage influenţelor politice. A fost evidentă la un moment dat preocuparea preşedintelui Traian Băsescu de a contrabalansa influenţa pe care continua să o exercite PSD. În această ambianţă de intrigă politică, Curtea a sfîrşit prin a fi criticată de toată lumea. În mandatul anterior, preşedintele însuşi era pe punctul de a lansa recriminări grave la adresa Curţii, dar s-a contenit după ce a înţeles consecinţele dramatice sub raport constituţional. Dacă şi ultima „instanţă de apel" ar fi fost contestată, s-ar fi deschis un drum larg către anarhia politică.

Recent senatorul PDL, Iulian Urban, un politician tînăr şi lipsit de tact, a redeschis seria criticilor dure al adresa judecătorilor Curţii Constituţionale, acuzîndu-i de tranzacţii triviale cu grupul senatorilor PSD.

Dar, ca şi în cazul acesta, de cele mai multe ori este imposibil de dovedit influenţa directă exercitată de partide. În plus, anumite preferinţe sau înclinaţii doctrinare au putut juca un neaşteptat rol ponderator, aşa cum s-a întîmplat cu subiectul politizării administraţiei. Tentativele Guvernelor Boc I şi II de a popula pe scară largă administraţia cu proprii simpatizanţi a fost limitată de Curtea Constituţională, care (sesizată de Opoziţie desigur) a fost nevoită să dea 3 decizii succesive (în 6 mai 2009, 3 decembrie 2009 şi 14 aprilie 2010). La un moment dat Curtea a sancţionat însăşi intenţia Guvernului de a eluda deciziile Curţii.

Cu toate acestea, o recredibilizare a Curţii Constituţionale este necesară şi misiunea aceasta ar reveni nu doar Curţii însăşi, ci mai ales mediului politic, care este prima sursă a neîncrederii publice. O depolitizare a Curţii prin schimbarea regulilor de desemnare a judecătorilor ar putea oferi acestei instituţii un prestigiu sporit şi o autoritate necontestată.

Deocamdată se continuă jocul consacrat al numirilor politice. PSD l-a propus deja pe Valer Dorneanu, vechi parlamentar al partidului, un om cu vocaţia îndelung exersată a procedurilor, iar PDL l-a propus pe Ştefan Mircea Minea, profesor de drept la Cluj, specializat în dreptul economic şi financiar. La un moment dat liberalii sugerau că l-ar susţine din partea lor pe Teodor Meleşcanu. Este surprinzător cît de mult se vorbeşte despre depolitizarea Televiziunii publice, dar nimeni nu are în vedere depolitizarea Curţii Constituţionale.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Cristian Ştefănescu