Depolitizarea prefecturilor

Prefectul va rămîne în funcţie indiferent de cine se va afla la guvernare”, a precizat ministrul, apreciind că această prevedere “este un lucru bun, care se practică în ţările din Uniunea Europeană”. Dar ministrul Oprea a pretins că a profitat de ocazia acestei numiri ca să inaugureze de pe acum aplicarea noilor criterii şi depolitizarea funcţiei prefectului.

Indiferent însă de intenţiile ministrului depolitizarea nu este chira atît de uşoară. Prefectul a fost şi rămîne principalul mijloc prin care Guvernul îşi aplică politicile în teritoriu. Guvernul Năstase a inaugurat o practică cu totul nouă şi anume video-conferinţele săptămînale cu prefecţii tocmai pentru a avea un control mai strict asupra ceea ce se petrece în judeţe. Prefectul nu se limitează însă la aplicarea unei legi perfect neutre din punct de vedere politic, ci pune în practică politica guvernului cu toate nuanţele sale partinice şi de multe ori contestate de opoziţie. Ani în şir, ca să iau un exemplu, guvernele de la Bucureşti au ţinut să aibă prefecţi români în judeţele Harghita Covasna şi Mureş anume ca să ţină sub control revendicările maghiare. Or, în acest scop, era nevoie de un prefect cu vederi naţionaliste. Un alt exemplu este cel referitor la restituirea proprietăţilor confiscate de statul comunist. Prefecturile au avut un rol important în stoparea sau frînarea acestor restituiri. De bună seamă că un Guvern antirestituţionist nu putea funcţiona cu un prefect înclinat să sancţioneze întîrzierile în aplicarea legii. Situaţia se perpetuează şi astăzi cînd Legea 10 se aplică discreţionar şi în funcţie de interesele locale. Presa a relevat de multe ori există unui triunghi al corupţiei locale în care sînt implicaţi prefectul, preşedintele Consilului judetan şi primarul unei localităţi. Or, o prefectură depolitizată la modul real, ar fi impiedicat realizarea multor aranjamente profitabile. Prefectul a jucat aşadar un rol politic bine subliniat atît la modul explicit cît şi implicit.

Depolitizarea reală a funcţiei prefectului ar reprezenta de fapt o veritabilă revoluţie în administraţia locală pentru care România nu pare să fie pregătită. În primul rînd Guvernul nu pare dispus să renunţe la pîrghiile prin care poate influenţa lucrurile în sensul dorit, iar în al doilea există o întreagă tradiţie a guvernării excesiv centralizate în care prefectul numit de partid joacă un rol esenţial.