Der, die, das - la modă din cauza crizei

Sala de aşteptare a Universităţii Populare (VHS) Hamburg. În faţa secretariatului, unde se fac înscrieri la cursul de germană, aşteaptă o mulţime de străini. "Cam de un an încoace interesul faţă de cursurile de germană a crescut. În medie, consiliem şi evaluăm o sută de persoane pe zi", susţine Anna Neves, angajată a VHS Hamburg.

Comparativ cu anul 2010, numărul acesta reprezintă o creştere de 30%. Persoanele interesate să înveţe la şcoala din Hamburg provin mai ales din sudul continentului. "Sunt mulţi vorbitori de spaniolă. Unii vin din Spania, alţii din America Latină, dar au drept de şedere în peninsulă", adaugă Anna Neves. Dar VHS Hamburg nu duce lipsă nici de elevi din Grecia sau Portugalia.

Oficiul regional de statistică din Hamburg confirmă interesul mare pe care străinii îl manifestă faţă de renumitul oraş hanseatic. În 2010, aici, în nordul Germaniei, au sosit cu 600 de străini mai mulţi comparativ cu 2010. Aproape toţi sunt vorbitori de limbă spaniolă.

Lume multă la înscriere

În sala de aşteptare de dimensiuni relativ mici, aerul e sufocant. Susana Millan Prol are numărul de aşteptare 87. În faţa ei mai sunt 30 de persoane. Tânăra în vârstă de 31 de ani a sosit la Hamburg în urmă cu două luni.

"În Spania am studiat turismul, dar mi-am găsit de lucru numai pe perioada verii. Am venit aici ca să învăţ germana. Cred că o să-mi prindă bine", mărturiseşte Susana. Criza a determinat-o să îşi încerce norocul în Germania. Mulţi dintre prietenii ei şi-au pierdut speranţa că în Spania le va mai merge bine vreodată: "Tinerii de la noi au o mare problemă: firmele nu le oferă locuri de muncă. Cunosc ingineri care fac curăţenie prin restaurante", povesteşte ea.

Şi Susana a lucrat ca femeie de serviciu în Hamburg, dar a renunţat. Nu i-a plăcut fiindcă era mereu singură. S-a prezentat pentru un job într-un restaurant. Măcar aşa poate să-şi facă mai multe contacte şi să înveţe mai uşor germana. Trăieşte modest, iar salturi spectaculoase nu crede că va mai reuşi să facă de-acum încolo: "Stau în chirie, într-o cameră, numai că familia-gazdă vine din Grecia".

Şi joburile simple se caută

În timp ce Susana aşteaptă răbdătoare să-i vină rândul, Cecilia Heras se îndreaptă spre biroul de înscrieri. S-a născut în Ecuador şi a lucrat ca infirmieră într-un cămin de bătrâni din Spania. Acum un an şi-a pierdut locul de muncă şi s-a stabilit la Hamburg.

"Începutul a fost greu. Nu cunoşteam pe nimeni, dar cu timpul lucrurile au început să se aşeze", povesteşte Cecilia. Acum lucrează ca menajeră în casa unor germani.

A fost ceva mai norocoasă ca Pedro (28 de ani). Până de curând, acesta a locuit la Lisabona. "Vreau să învăţ germană şi să încep o nouă viaţă", spune el. În Portugalia a făcut de toate: de la cărat găleţi cu ciment pe şantier şi până la munci agricole. Dar acolo situaţia s-a înrăutăţit. Ce caută la Hamburg? Nu ştie prea bine. Mai multe preferă să nu spună.

Unii sunt norocoşi

Juan Gomez pare relaxat. Are 27 de ani şi este bucătar. A plecat din Spania acum două luni. "Fireşte că sunt aici din cauza crizei. Dar mi-ar plăcea şi să cunosc cultura altor ţări", povesteşte el. De lucru la Hamburg îşi găsise înainte de a-şi părăsi ţara. Locuieşte deasupra restaurantului care i-a oferit un post de bucătar. Curiozitatea de a descoperi Germania i se citeşte pe faţă. Nu se teme de singurătate şi nici nu-l deprimă vremea urâtă, specifică nordului: "Şi-n Galiţia e la fel: ploaie, soare, ploaie, frig".

Singura picătură amară: primele locuri libere la cursul intensiv de limbă germană vor apărea abia peste două luni. Şcoala este suprasolicitată şi face faţă cu greu numărului mare de cursanţi. Cursul de limbă germană durează saşe săptămâni, 16 ore pe săptămână. Până la nivelul B1 - adică până la stăpânirea limbii germane la nivel de conversaţie - durează aproximativ un an.