1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Descentralizare şi bicameralism

12 martie 2012

Opoziţia este obligată, dacă susţine cu adevărat bicameralismul, să propună de pe acum proiecte privitoare la o reală descentralizare a administraţiei.

https://p.dw.com/p/14JIy
Cu sau fără Senat?Imagine: picture-alliance/ dpa

Descentralizarea administraţiei este unul din marile proiectele ratate. Legea finanţelor publice, adoptată în 2006, a permis ca o parte mai mare din impozitul pe venit să rămână la dispoziţia autorităţilor locale, dar a lăsat pe mai departe guvernului posibilitatea de a redistribui o parte din fonduri, după cum a trasat reguli rigide de distribuire între diferitele paliere ale administraţie locale. Astfel, 27% se alocă judeţului, iar diferenţa se repartizează iarăşi după procente prestabilite după criterii pur statistice: populaţie, suprafaţa din intravilan etc. Legea permite aceeaşi practică centralistă practicată de guvernele anterioare şi care în esenţă nu se desparte de gândirea guvernelor comuniste.

Cel puţin la acest punct, preşedintele Traian Băsescu a avut dreptate: statul român continuă neschimbate anumite modele din deceniul 7 al secolului trecut. Atâta doar că guvernele patronate de preşedinte, deşi au avut tot timpul la dispoziţie, nu au schimbat nimic, ba dimpotrivă au adoptat modificări menite să consolideze centralismul, cum sunt, de exemplu, „standardele de cost”, care transformă autorităţile locale în organisme subordonate guvernului.

Aparent pe bună dreptate, guvernanţii au pus mereu la îndoială capacitatea autorităţiilor locale de a se administra singure. Cheltuielile exagerate pe care le-au făcut anumite primării au fost cele mai bune argumente că administraţiile locale nu ar trebui lăsate de capul lor, dar s-a pierdut din vedere că tocmai lipsa libertăţii şi a responsabilităţii proprii au putut genera aceste conduite iraţionale.

Victor Ponta despre descentralizare

În acest context declaraţiile preşedintelui PSD, Victor Ponta, făcute la sfârşitul săptămânii trecute la Cluj, par să anunţe o schimbare salutară. „Noi, a declarat Victor Ponta, avem pregătită o strategie fiscală nouă, prin care banii din taxe şi impozite să ajungă la Bucureşti doar într-un procent, nu toţi ca până acum. Acei bani să fie folosiţi pentru reechilibrarea bugetelor din ţară, iar restul să rămână la latitudinea consiliilor regionale, care să preia din atribuţiile Guvernului”.

Deocamdată e destul de vag., dar declaraţia aceasta anunţă două proiecte politice importante: continuarea descentralizării şi reorganizarea teritoriului. Aflat la Cluj , Victor Ponta a impulsionat crearea unor filiale regionale ale partidului şi a dat undă verde unei filiale PSD Transilvania. Ideea promovată în anii trecuţi de aşa numitul grup de la Cluj (Ioan Rus, Vasile Dâncu etc), ar putea fi relansată, laolaltă cu relansarea dezbaterii despre reorganizarea administrativă a ţării.

Victor Ponta
Victor PontaImagine: AP

Opoziţia nu poate contracara planurile preşedintelui Traian Băsescu decât propunând proiecte proprii. În faţa României se află astăzi două variante de evoluţie. Preşedintele propune un regim monocameral care nu mai lasă loc unei reprezentări a regiunilor, ceea ce ar putea duce în cele din urmă la limitarea autonomiei locale. Prin implicaţiile sale pe termen lung, monocameralismul nu încurajează descentralizarea, fiind mai curând adecvat unei structuri teritoriale omogene şi centralizate.

De altfel, în practică şi în contrast cu propria retorică reformistă, partidul prezidenţial a consolidat permanent centralismul administrativ, invocând criza economică, iar pe alocuri a propus explicit reforme menite să desfiinţeze radical autonomiile locale, aşa cum s-a întâmplat la Bucureşti. Elena Udrea a promovat insistent un proiect de lege menit să desfiinţeze consiliile de sector şi să centralizeze complet administrarea bugetului.

Cealaltă variantă, către care pare să încline Opoziţia, este aceea a unui sistem bicameral în care Senatul să devină o cameră a regiunilor. Dar dacă Senatul ar dobândi o substanţă proprie, atunci şi regiunile ar trebui să iasă din spaţiul ficţiunii. Opoziţia, dacă susţine cu adevărat bicameralismul, este pur şi simplu obligată să gândească de pe acum un proiect de descentralizare reală. Centralismul a convenit tuturor, căci a permis mai multe spaţii de manevră pentru guvernele aflate la ananghie, după cum a oferit partidelor o excelentă cale de a-şi finanţa clientela în mod discreţionar, dar pe viitor conservarea acestui mod de administrare avantajează doar tabăra prezidenţială.

Opoziţia ar trebui să înţeleagă că, dacă nu va susţine cu toată puterea descentralizarea, va rămâne fără argumente în bătălia pentru conservarea bicameralismului. Un Senat al clerului, al marilor universităţi, al camerelor de comerţ sau de agricultură, aşa cum era el la 1923, nu mai este cu putinţă. Singurul mod de a oferi substanţă Senatului este de a-l transforma într-o cameră în care sunt reprezentate interesele regiunilor. Prin urmare, bicameralismul fără o largă descentralizare a administraţiei nu are niciun viitor.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Ovidiu Suciu